Dregerea busuiocului cu vodcă

Sefii olimpismului mondial n-au înteles cât de grava este problema ruso-ucraineana din moment ce se încearca compromisuri total ineficiente. Pe la sfârsitul anului trecut, Comitetul International Olimpic a luat o masura care suscita numeroase discutii, nu atât în moralitatea ei – destul de îndoielnica – cât în viabilitatea de a fi pusa în practica: admiterea sportivilor din Rusia si Belarus la Jocurile Olimpice, dar fara afisarea de însemne nationale (drapel, imn etc.), fara sporturi de echipa, doar cei calificati în sporturile individuale putând participa în conditiile specificate. Plus ca în comunicatul CIO apare si ideea unei verificari individuale a aspirantilor la gloria olimpica din „maicuta Rusie”, operatiuni la care vom mai reveni. Mai întâi, cum e cu moralitatea? Orice om normal, care tine cu oaia nu cu lupul, cu gainile nu cu cumatra cea sireata, condamna agresiunea regimului putinist asupra Ucrainei. E drept, exista si alte pareri, pentru ca Rusia are o masina de propaganda puternica, în sfânta traditie KGB. Este neîndoielnic ca o actiune concertata de izolare a agresorului pe toate planurile este necesara, chiar daca pe Putin nu-l doare pe nicaieri de asta. Pe de alta parte, organismul olimpic si cele ale federatiilor de ramuri pomenesc mereu de incompatibilitatea dintre sport si politica. Ceilalti replica întrebând retoric ce fel de politica e asta? Politica e atunci când fel de fel de guru sau ayatollahi cu turbane îsi opresc sportivii din drumul spre consacrare daca le rasar israelieni în fata. Dar când e vorba de viata si de moarte, de bombe, de cartiere distruse si de copii sfârtecati, parca nu e cazul de stat cu mâinile în sân de dragul Azarenkai sau a lui Subenkov. Organismul de la Lausanne a încercat prin aceasta masura sa dreaga busiocul cu vodca Stalinskaya, adica sa împace varza umanista cu capra Cartei Ollimpice, aducând pe tapet gaselnita subtire, dar aplicata de multe federatii: pedepsim statul, dar nu sportivii, deci fara steaguri, fara imnuri. Era de la sine înteles ca Ucraina lui Zelenski va protesta, dar proteste au fost, sunt si vor mai fi, nu neaparat în sport. Totodata, CIO a recomandat federatiilor sportive sa aplice aceeasi paradigma. Se pare ca majoritatea a acceptat, dar exista un veto puternic, chiar din partea celui mai important sport de pe esichierul olimpic estival, atletismul. Prin vocea presedintelui, lordul Sebastian Coe (legenda a semifondului britanic), World Athletic s-a opus cu vehementa participarii rusilor (veliko si bielo). Nici sub aspect individual. Dar chiar si daca n-ar fi aparut acest refuz, problema punerii în practica a masurii era spinoasa. Este vorba, în principal, de calificari. La Jocurile antebelice oricine se putea înscrie. Este cunoscut un caz al unui student american în arheologie care s-a dus sa studieze vestigiile Eladei la fata locului în 1896. A dat peste primele Jocuri moderne, s-a înscris de curiozitate în niste probe atletice si s-a întors acasa cu trei medalii. În epoca noastra, ca sa participi trebuie sa te califici si cum sa te califici daca federatia de profil ti-a barat accesul la aceste calificari? Nu vorbim de sporturi de echipa, prezenta rusilor era oricum imposibila, fiindca depindea de clasari la competitii la care nu au fost acceptati. Dar si la cele individuale, unde calficarea depinde de bareme realizate în competitii avizate. Adica taman acelea unde n-au acces. Chiar si asa, CIO precizeaza ca exista 11 sportivi (opt cu pasaport rusesc si trei cu pasaport Belarus) care au îndeplinit standardele de calificare. S-ar putea vorbi de tenis, unde rusii participa în circuite (tot fara însemne!). Numai ca ITF conditioneaza participarea tuturor sportivilor la JO de prezenta în competitiile pe natiuni: Cupa Davis si BJK Cup! Si daca tot am pomenit de acele „verificari individuale” ale sportivilor veniti de pe cele pârdalnice meleaguri, se precizeaza ca nu vor fi avizati cei care au sprijinit fatis regimul lui Vladimir Putin, precum si cei care sunt inclusi în structurile militare sau de informatii ale celor doua tari. Ca si cum de la noi ar fi indezirabili cei legitimati la CSA Steaua sau CS Dinamo, cu precizarea ca în Rusia astfel de structuri sunt mult mai puternice! Si atunci toti cei care protesteaza au dreptate: si ucrainenii (pentru ascunderea mortului în cotet) si Occidentul (cunoaste oare expresia româneasca cu „batista pe tambal”?), ba chiar si rusii care îi acuza pe scriptologii de la Lausanne de „încalcarea” Cartei Olimpice si ameninta cu organizarea unor „Jocuri” alternative cu China, India si cine-or mai fi atrasi? Nu era mai buna intransigenta de pâna acum, pâna când îi trece pofta lui Volodea de razboi? Se pare ca sefii olimpismului mondial n-au înteles cât de grava este problema ruso-ucraineana din moment ce se încearca astfel de compromisuri. Nici busuiocul nu mai înfloreste, iar vodka îsi pierde rafinamentul si taria!