Am descoperit-o pe “Doamna Trandafir” de la Iaşi: învăţătoare model, de 35 de ani în satul natal. „Copiii de la ţară ştiu să se bucure mai mult”

Pe cât de mult îsi iubeste munca de zi cu zi, era de asteptat sa-si fi dorit aceasta meserie înca din copilarie. Sorina Paduraru ne-a marturisit ca de la o vârsta frageda i-a placut sa se joace „de-a învatatoarea” cu sora ei. „Acest joc a fost preferatul meu în clasele primare. Eleva mea era sora mai mica. Îmi placea sa îi predau, sa îi dau evaluari, sa corectez si sa îi pun note. Facusem un carnet de note din jumatati de foi de caiet dictando. Tot cu ea pregateam si serbarile scolare de final de an”, a marturisit aceasta. Fiindca ei îi placea sa fie învatatoare, si-a deschis o scoala imaginara, iar sora sa a improvizat o farmacie. Simpla întâmplare sau nu, dorintele din copilarie au devenit realitate, iar acum doamna Sorina este învatatoare, în timp ce sora sa este farmacista. Mai mult, este una din învatatoarele cele mai apreciate din judet.     Cum am descoperit-o?   La finalul anului 2023, când am desfasurat Campania de Craciun initiata de „Ziarul de Iasi” si am daruit cadourile micutilor din Prisacani, Satu Nou, Moreni si Macaresti, am cunoscut-o pe Sorina Paduraru, învatatoarea care încearca în fiecare zi sa le mai ofere un motiv de bucurie elevilor sai. Este acel dascal care crede cu ardoare ca, în simplitatea vietii de la tara, elevii pot înflori cu ajutorul unui mentor implicat, care încearca sa le deschida orizonturile si sa le ofere cât mai multe oportunitati. Doamna Sorina ne-a atras atentia la serbarea de Craciun organizata la Scoala Primara din Satu Nou, scoala unde, în acest an, este învatatoarea elevilor din clasa a IV-a. Apoi, am aflat ca este fondatoarea Ansamblului „Mugurasii de la Prisacani”. Am contactat-o si am lasat-o sa ne introduca în universul sau, unde activitatile educative, sacrificiul pentru elevi si consilierea copiilor cu probleme de sanatate sau familiale sunt la ordinea zilei.   Atasata de locurile natale   Fiind atasata de locurile de bastina, si-a propus sa revina ca învatatoare în comuna natala, dupa admiterea la Liceul Pedagogic. „Eu am fost decretel, motiv pentru care admiterea la Liceul Pedagogic a fost foarte grea – eram 17 candidati pe un loc, desi erau doar 33 pentru cei din mediul rural si 3 pentru cei din urban. Când am aflat ca am reusit, mi-am propus sa revin în comuna natala ca învatatoare si asa a fost. În toamna anului 1986, paseam pragurile Scolii Gimnaziale Grozesti ca învatatoare, scoala de unde plecasem ca fosta eleva cu patru ani înainte. Devenisem colega cu fostii mei profesori si eram foarte emotionata”, a povestit cadrul didactic. Dupa primii doi ani, a avut o restrângere de activitate si ar fi trebuit sa obtina un post într-o alta unitate scolara, însa aceasta spune ca a fost atât de atasata de locurile natale încât nu s-a prezentat la Inspectoratul Scolar Judetean pentru a fi repartizata într-o alta comuna. Asa, a ajuns profesoara de Educatie fizica tot la Scoala din Grozesti. „Eu stiam ca, prin legislatia de atunci, puteam ocupa catedra de Educatie fizica de acolo. Era libera, iar directorul era obligat sa îmi dea mie prioritate. Efectiv nu am vrut sa-mi parasesc locurile natale”, a spus aceasta. Din anul 1990, Sorina Paduraru este învatatoare la Scoala Primara Satu Nou, structura arondata a Scolii Gimnaziale Prisacani. Dupa trei ani în învatamânt a dat Definitivatul, iar apoi, din cinci în cinci ani a obtinut cele doua grade didactice. În anul 2004 s-a înscris la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, urmând ca în 2018 sa finalizeze si cursurile de master în Politici si Management în Educatie.   „Copiii de la tara stiu sa se bucure si sa pretuiasca mult”   Doamna Sorina a spus ca ar alege mereu mediul rural în detrimentul celui urban, întrucât „mai multa hrana pentru suflet primesti de copiii din mediul rural”. Recunoaste ca este vorba despre mai multa munca, însa, potrivit acesteia, „rasplata este pe masura”. „Nu pot spune ca nu sunt si mâhniri, însa peste tot exista, chiar si în mediul urban. Diferenta o face, în primul rând, feed-back-ul primit. Copiii de la tara stiu sa se bucure si sa pretuiasca mult mai mult ceea ce li se ofera, sunt mai receptivi, mai interesati, mai curiosi, mai respectuosi si mai cuminti. Pentru multi, scoala le este familia, iar acest fapt, cu cât este de trist pe de o parte, cu atât mai mult solicita implicare si receptivitate din partea cadrului didactic. La scoala li se ofera ce nu au acasa, educatie, afectiune, atentie si comunicare”, explica învatatoarea de la Scoala Primara Satu Nou. Sorina Paduraru spune ca, pentru copiii din mediul rural, activitatile scolare si extrascolare sunt precum mersul la cinema, la teatru sau chiar în vacanta. „Aici, în mediul rural, copiii sunt receptorii, pastratorii si purtatorii traditiilor si obiceiurilor. În simplitatea vietii de la tara, specificul românesc nu va disparea niciodata. Pentru ei, nu prea exista motive sa nu vina la activitatile pe care le organizam, deoarece, pentru marea majoritate, Prisacani e lumea”, a adaugat aceasta. Dragostea fata de profesie si fata de copii reprezinta motivul care sta la baza tuturor activitatilor organizate de doamna Sorina. Ea încearca sa le deschida orizonturile si sa le ofere cât mai multe oportunitati, fiind constienta ca elevii din mediul rural au anumite lipsuri. „Încerc sa îi descopar, dar, mai mult decât atât, sa se descopere ei însisi, sa constientizeze cum e corect, ce le place mai mult, ce aptitudini si talente au”, a afirmat învatatoarea.   Micii actori, regizori si scriitori din Prisacani   Multe proiecte organizate de învatatoarea din Prisacani au îmbinat literatura cu teatrul, utilizând, în cadrul orelor de limba româna, dramatizarea ca metoda de întelegere a textelor. Elevii Sorinei Paduraru au facut un obicei si din mersul la teatru. Întrucât a obtinut pentru ei intrari gratuite la spectacole, a transformat mersul la teatru într-o activitate educativa. Cu o saptamâna înainte de spectacol, elevii citeau piesa, iar dupa vizionare, comparau si comentau detaliile adaugate sau eliminate. Teatru de papusi realizat de elevii învatatoarei Sorina Paduraru Ca urmare a acestei activitati, copiii si-au dorit sa fie chiar ei protagonistii unui spectacol, iar astfel au ajuns sa se implice într-un nou proiect. Au creat o poveste, au scos cartea „Cei trei prieteni”, iar apoi au pus-o în scena în cadrul Festivalului de Teatru Scolar organizat de Palatul Copiilor din Iasi, unde au obtinut Premiul I. Acest succes i-a determinat pe elevi sa îsi doreasca o a doua poveste pe care au numit-o „Zâna Magie fara Tehnologie”. Cele doua carti au fost tiparite si vândute, din dorinta de a-si achizitiona o tabla interactiva. O alta idee pusa în practica a fost teatrul de papusi. În fiecare dimineata, pentru a le capta atentia, învatatoarea invita elevii, pe rând, dupa cortina, pentru a mânui papusile în timp ce inventau povesti. „Astfel, am alungat timiditatea, iar copiii au devenit încrezatori în ei deoarece vorbeau papusile, nu ei”, a explicat cadrul didactic. Fagurele povestilor - activitate gândita de Sorina Paduraru O alta activitate a fost „Povestea de dimineata”. Când elevii erau în clasa I, învatatoarea le citea o poveste, iar ei trebuiau sa spuna ce au înteles. În anul urmator, elevul de serviciu era cel care lectura acasa, iar a doua zi le povestea si colegilor. Apoi, pentru clasa a III-a a creat „Fagurele povestilor”, în sistemul cinci ori trei – cinci minute pentru citit, cinci minute pentru povestit si cinci minute pentru întrebari si raspunsuri. În clasa a IV-a, elevul de serviciu primea un cuvânt cu o zi înainte, iar a doua zi el trebuia sa le spuna colegilor o propozitie artistica. Activitatile organizate de Sorina Paduraru se întind si dincolo de Prut. Din anul 2010 coordoneaza Proiectul International „Cultura si civilizatie pe cele doua maluri ale Prutului”, în parteneriat cu Liceul Elada din comuna Macaresti, Raion Ungheni, Republica Moldova. „Cel mai emotionant moment a fost cel de la 1 Decembrie 2018, când ne-am întâlnit pe ambele maluri ale Prutului, în acelasi punct stabilit dinainte, am cântat Imnul României si cântece despre Unire, am aruncat flori, baloane si inimi pe Prut, iar apoi am dansat Hora Unirii pe ambele maluri deodata”, a mentionat cadrul didactic.   Începuturile „Mugurasilor”   Ansamblul „Mugurasii de la Prisacani” este un alt vis al copilariei Sorinei Paduraru. Si-a dorit sa faca parte dintr-un ansamblu de dansuri populare, însa nu a avut aceasta sansa. Dupa ce a ajuns sa lucreze în învatamânt, la orice serbare organizata la scoala a avut grija sa pregateasca si un moment de dansuri, din dorinta de a le oferi o sansa elevilor care aveau acelasi vis. Actuala generatie a Ansamblului Mugurasii de la Prisacani În primul sau an de activitate, atunci când a gândit primul moment de dansuri populare, a format un ansamblu numai din fete. Pentru ca nu dispuneau de o boxa, elevele au cântat întreaga piesa. Apoi, în anul 1990, când a ajuns suplinitoare la scoala din Prisacani, a format un nou ansamblu de dansuri populare. A fost pentru prima data când dansurile gândite de ea erau pe muzica, datorita unui baiat care stia sa cânte la acordeon. Chiar daca a pregatit numerosi copii în arta dansurilor folclorice, numele de „Mugurasii” a aparut abia în anul scolar 2009-2010. „Dupa revolutie, la Prisacani au început sa vina delegatii straine din America, Franta, Belgia si Republica Moldova. Pentru întâmpinarea cu colac si sare, eram mereu invitata cu copiii, ocazie cu care dadeam si un mic spectacol de dansuri populare. În februarie 2010, eu si copiii de la dansuri am fost invitati în Franta pentru a da spectacole în Saint-Pierre les Elbeuf”, a povestit Sorina Paduraru. Acela a fost momentul în care lucrurile au prins contur, iar coregrafia, munca si costumele populare au fost puse la punct, întrucât pâna atunci, elevii dansau în uniforme scolare. „A urmat o perioada când cautam si împrumutam costume populare. A fost foarte dificil în aceasta privinta. Dansurile erau dupa muzica etno ori fanfara, pentru ca nu aveam negative cu melodii specifice zonei. Coregrafiile le faceam dupa cum simteam ca se potrivesc ritmului melodic. Mereu am facut repetitiile în sala de sport sau în sala de clasa, fiindca în comuna Prisacani nu a fost si nici nu este un camin cultural unde sa se poata desfasura astfel de activitati”, a explicat fondatoarea Ansamblului „Mugurasii de la Prisacani”.   Între timp, lucrurile au prins contur. În 2009, scoala a primit un set de DVD-uri cu negative si coregrafii din zone ale judetului Iasi, iar din februarie 2010, doamna Sorina a început pregatirile serioase pentru plecarea în Franta. Între timp, au primit si costume populare de la directoarea scolii de atunci, Mariana Catrina. „În Franta, copiii au avut mare succes. Au dat cinci spectacole si au facut si bani. Prestigiul din Franta a fost un imbold pentru a participa la festivaluri si concursuri de dansuri populare. La întoarcere, i-am înscris pe copii la un festival, iar în fisa trebuia sa apara si numele ansamblului. Am ales «Mugurasii» si asa a ramas”, a completat învatatoarea. Videoclip Parada costumelor populare în ritm de fanfara, la Festivalul National de Folclor „Mugurasii de la Prisacani”, 27 august 2022:    Peste doua decenii de „Mugurasii”, mereu pe podium   Timp de aproape 24 de ani, Ansamblul „Mugurasii de la Prisacani” a participat la numeroase festivaluri si concursuri, iar de fiecare data a ajuns pe podium. Dupa patru generatii de Mugurasi coordonate de Sorina Paduraru, în palmaresul ansamblului se gasesc patruzecei de trofee, zece medalii si numeroase diplome, pozitionându-se, de cele mai multe ori, pe locul întâi. „De-a lungul timpului, copiilor din ansamblu li s-au oferit oportunitati multiple: plecari in strainatate, multiculturalitate, schimburi de experienta, urcari pe scena, relationare cu alti copii din tara si strainatate, invitatii la emisiuni de televiziune, experienta si încredere de sine”, a spus coordonatoarea asamblului. Festivalul National de Folclor Mugurasii Punctul culminant în parcursul ansamblului este reprezentat de înfiintarea, în anul 2011, a Festivalului National de Folclor „Mugurasii”, care a avut, pâna în prezent, zece editii. Este un festival recunoscut de Ministerul Educatiei, care la fiecare editie reuneste între 400 si 600 de copii atât din tara, cât si din Republica Moldova. „Datorita acestui festival, comuna Prisacani a devenit un punct de reper pe harta tarii. Este mândria comunei! Este foarte important sa visezi, sa crezi în visele tale, sa îti doresti, sa muncesti si sa lupti, fiindca ele se vor împlini”, a adaugat Sorina Paduraru. Videoclip cu Hora Prieteniei, pe stadionul comunei Prisacani, la Festivalul National de Folclor „Mugurasii de la Prisacani”, editia a X-a, 30 iulie 2023:    Scenete originale create pentru serbarile scolare   Pe lânga dansuri populare, învatatoarea de la Scoala Gimnaziala Satu Nou mestesugeste si poezii. La serbarea de Craciun, la care am luat parte atunci când am împartit cadourile achizitionate în urma Campaniei de Craciun organizate de „Ziarul de Iasi”, am aflat ca versurile uraturilor si cele de la jocul caprei au fost scrise de Sorina Paduraru. „Creatiile lirice se numara printre pasiunile despre care nu stie prea multa lume. Mi-a placut sa compun poezii si sa pictez înca din clasele primare. Tin minte ca prima mea poezie s-a numit «Tara mea» si o comparam cu un trandafir înflorit, iar poezia era scrisa peste un trandafir desenat de mine. Prima sceneta compusa de mine a fost chiar în primul an de învatamânt, cu ocazia zilei de 8 martie, pentru ca nu gaseam scenete de-a gata. În anul scolar trecut, am adaptat povestirea «Pupaza din tei» si am participat cu elevii la Concursul de teatru «Sub reflector», la Iasi, unde a luat premiul pentru originalitate”, a transmis aceasta.   Sorina Paduraru: „Daca vrei sa fii respectat, trebuie sa respecti; daca vrei sa fii ascultat, trebuie sa asculti”   Pe lânga rolul de dascal, pe care trebuie sa îl îndeplineasca, aceasta este si consilier pentru elevii sai. Dintr-o serie de 26 de copii, aproape jumatate provin din familii monoparentale, sunt parasiti de parinti si crescuti de bunici sau sunt scolari cu cerinte educationale speciale (CES). „Am gândit ca trebuie sa fac mai mult pentru ei, ceva care sa îi distraga, cumva, de la durerile cu care viata i-a încarcat mult prea devreme”, a marturisit învatatoarea. Astfel, a creat proiectul „Pentru cei mai tristi decât noi” si a avut ca parteneri Organizatia Salvati Copiii, un cabinet individual de psihoterapie pentru copii, Parohia ortodoxa Mariselu (Bistrita), Palatul Copiilor Bistrita si Colegiul National „Garabet Ibraileanu” din Iasi. În cadrul acestei initiative, au avut loc sedinte de terapie pentru parinti si copii, o tabara de vara gratuita pentru beneficiari si numeroase activitati educative. În plus, colegii elevilor cu probleme s-au implicat ca voluntari în proiect. Excursii organizate de Sorina Paduraru pentru elevi, în Belgia si Franta Pentru a dispune de banii necesari desfasurarii diferitelor activitati cu elevii „mai tristi”, atât colegii acestora, cât si doamna Sorina au vândut numeroase lucruri. De exemplu, micutii au facut negot cu sorcove confectionate de ei, iar învatatoarea si-a pus la vânzare tufele de margarete, pentru a cumpara bilete de calatorie dus-întors în Ardeal, si bulbii de flori, pentru a le plati sedintele de terapie. „Copiii sunt foarte receptivi, iar sufletul lor pur si inocent îi face sa fie si mai buni în astfel de situatii. Am încercat mereu sa îi fac sa înteleaga faptul ca trebuie sa fim empatici, ca fiecare e unic si trebuie sa ne acceptam asa cum suntem. Au înteles ca, daca vrei sa fii respectat, trebuie sa respecti si daca vrei sa fii ascultat, trebuie sa asculti”, a transmis Sorina Paduraru.   Învatatorul, un liant în formarea elevului   Sorina Paduraru, învatatoare la Scoala Primara Satu Nou, profeseaza de 38 de ani, timp în care rolul învatatorului în societatea româneasca a cunoscut diverse fatete. La cei 56 de ani ai sai, împliniti în aceasta luna, cadrul didactic stie ca rolul sau este, în continuare, esential în formarea elevului si în desavârsirea personalitatii acestuia. „Personalitatea învatatorului, perceptia si conduita lui influenteaza constiinta si caracterul elevului. Daca în urma cu 10-15 ani învatatorul decidea totul cu privire la procesul instructiv-educativ, bazat pe transmiterea de informatii dintr-o pozitie oarecum autoritara, acum trebuie sa fie un manager al învatarii, un liant în formarea elevului, un suport pentru dezvoltarea autonomiei si pentru formarea in spiritul responsabilitatii si culturii civice. Acum, accentul trebuie pus pe metode moderne care sa îi asigure elevului cadrul unei manifestari proprii, pentru a-si putea forma puncte de vedere personale. Totodata, accentul se pune pe caracterul formativ al educatiei, motiv pentru care dialogul si cooperarea în relatia cu elevii trebuie sa primeze”, a concluzionat învatatoarea.