„Ca un bărbat adevărat”

Barbatii si-au pierdut obiectul de activitate, telul dupa care s-au orientat milioane de ani. Mai importanti decât ei sunt azi chiar si cei care erau cândva pe ultimul loc, copiii. Si totusi nu e suficient. Înca mai sunt vazuti ca niste brute, ca niste pericole latente care cauta mereu doar mâncare, sex si bataie. Asa o fi, dar, din pacate, nu prea mai au nici cum, si nici cu ce... Tin minte foarte bine. Eram într-o sala de asteptare, iar în fata mea o femeie tânara vorbea cu vecina ei de scaun despre o întâmplare nefericita din viata ei când iesise dintr-o masina si lasase portiera deschisa, iar barbatul cu care era nu s-a sesizat, nu si-a intrat în rol, nu si-a dat seama ca era nevoie de el si ca trebuia sa închida portiera, dom’le! Aia era treaba de barbat. Trebuia sa sara în ajutor, sa demonstreze forta, energie, sa se comporte ca un barbat adevarat... M-a impresionat istorisirea pentru ca aveam înca în minte niste demonstratii ale femeilor care cereau drepturi egale cu ale barbatilor si în care se spunea clar ca sexul slab e la fel de puternic ca cel tare, ca femeile pot face toate lucrurile pe care barbatii le fac si ca nu trebuie date la o parte de la nimic. În acelasi timp mi se suprapuneau în minte imagini cu barbati care se epileaza, care poarta sosete atât de scurte, încât sa li se vada glezna curata si sensibila, care se dau cu parfum si merg la manichiurist, care vorbesc blând, cu voci pitigaiate si sunt tot timpul pregatiti sa nu jigneasca vreo femeie, ori sa-si ceara scuze cu o mie de cuvinte si plecaciuni. Toate astea tocmai pentru a fi pe placul lor, pentru a nu le mai face sa se simta în preajma unor primitivi plini de energie bruta, de forta animalica si de dorinte rusinoase. Ei vor cu tot dinadinsul sa fie sensibili, plini de compasiune, gingasi si întelegatori. Si, culmea, îsi mai lasa si barba, pentru ca, deh, trebuie sa fie macar un lucru care sa aminteasca unui privitor neavizat ca persoana cu glascior de femeie masculinizata si comportament de copil speriat de bombe este de fapt posesorul unui organ masculin trecut de pubertate... E o contradictie atât de mare sa vezi un ins urias cu barba care se comporta ca un fetita de gradinita... Se pare însa ca femeile tot nu sunt multumite pentru ca vor ca barbatii sa le sara înca în ajutor când e vorba de munca fizica, sa le apere de agresiuni, sa le ridice mobila grea din casa, sa alerge, sa fie masculini. Dar cum se pot face toate astea în acelasi timp? Cum poti sa nu te uiti la ele cum merg despuiate plin de dorinta, sa nu le fluieri pe strada, si sa ai în acelasi timp initiativa pentru a începe o relatie, sau pentru un act sexual, pentru ca, sa fim sinceri, daca ar fi dupa femei, initiativa ar veni la Sfântul Asteapta, iar populatia umana s-ar prabusi în timp record. Cum poti sa doresti pe cineva doar daca îti permite ea sa o doresti? Cum pot barbatii sa fie sensibili, dar sa nu plânga prea des, sa nu plânga chiar deloc pentru ca sunt patetici/ ridicoli si nu le sta bine? Sa nu ridice tonul niciodata, decât atunci când au ele nevoie ca sa se impuna în fata altora s.a.m.d.? Sa nu mearga cu baietii în oras ori la pescuit sau la fotbal, ci sa stea cu ele în casa degeaba? Sa se uite pur si simplu la ele cu ochi perfecti si atât. Cum sa faca treburile murdare, dar fara ca ele sa fie implicate în vreun fel, si fara sa se murdareasca ori sa transpire? Cum sa manânci usturoi pentru potenta si sanatate, dar sa nu mirosi? Femeile cred ca au cel mai mult nevoie de barbati roboti dintre toate fiintele de pe Pamânt... Filmul Barbie este edificator pentru contradictia aceasta imposibil de definit. În el se demonstreaza magistral, printr-o încrengatura de idei întelese (ori simtite?) doar de partea feminina a spectatorilor de ce femeile au si nu au în acelasi timp nevoie de barbati. Exista dovezi multe si clare despre faptul ca în trecut ierarhia în comunitatile de oameni era cu totul diferita fata de cea de acum. În locul cel mai de sus se aflau aproape întotdeauna barbatii în putere care asigurau nevoile esentiale precum hrana, siguranta, transportul, constructiile. Din acest motiv, pentru ca erau rari (putini ajungeau la vârsta maturitatii), expusi mai mult pericolelor mortale, ei aveau întâietate la mai tot, mâncau cea mai multa si mai diversificata hrana, aveau prioritate la odihna, la împerechere etc. Le erau asigurate cele mai bune conditii de trai. Daca o comunitate nu avea destui barbati în putere pentru a-si procura hrana si pentru a-si garanta siguranta, acea comunitate era sortita pieirii. Dupa ei erau femeile, iar cei din urma în lantul ierarhic erau copiii, batrânii si bolnavii. Acestia mâncau resturile ramase, dormeau pe unde apucau, se îmbracau cu ce prindeau. Am citit chiar de curând un articol despre cum faceau englezii baie în Evul Mediu. E vorba despre cei de la tara, despre tarani, nu despre regi, conti si altii asemenea, evident. O data pe an! Atât de des o faceau... În general în luna mai. Se încalzea apa, se turna într-un ciubar si primul care intra în ea era barbatul. Dupa el urmau ceilalti membri ai familiei în ordine cronologica descrescatoare. Ultimii erau cei mici care prindeau, bineînteles, cea mai mizerabila apa. De ce? Pentru ca nu erau asa de importanti, copiii se faceau usor si multi, nu trebuiau protejati atât de tare. De cele mai multe ori chiar venirea unui copil era vazuta ca o nenorocire pentru ca se adauga înca o gura de hranit la familie pentru câtiva ani ceea ce presupunea un efort în plus pe lânga celelalte existente. În Grecia Antica, de exemplu, un copil nu era considerat persoana decât dupa vârsta de 5 ani. Pâna atunci era la egalitate cu orice alt animal si atât. Parintii aveau voie prin lege sa îsi abandoneze nou-nascutii! Mortalitatea infantila ajungea uneori la peste 50-!... Azi nu mai poate fi vorba despre asa ceva. Lucrurile si ordinea lor s-au schimbat complet. Copiii au sarit pe primul loc, pentru ca acum ei sunt mai putini si mai valorosi. Sunt urmati de femei si de cei care au nevoie de îngrijire. Ultimul loc e ocupat de barbatii în putere care... nu mai sunt atât de puternici ca alta data. Societatea nu mai are nevoie de ei pentru a-si procura hrana si pentru siguranta. Un barbat adevarat de azi supraponderal si complet lipsit de vreo conditie fizica poate ceda bucata lui de friptura singurului sau copil, si chiar poate ramâne flamând un timp pentru ca stie ca nu va avea nevoie de atâta energie ca sa se miste de pe canapea în masina, iar de acolo la birou, si invers. Nu mai exista niciun tigru care sa îl pândeasca dupa vreun copac, nu mai e niciun pericol ca o alta ceata de umanoizi sa-i atace familia. Poate fi linistit, lipsit de energie, neputincios si uitat... Din aceasta cauza totul e diferit. Barbatii de azi nu mai au nevoie de muschi, de rezistenta, de inteligenta pentru a se descurca în situatii dintre cele mai vitrege. Daca te uiti chiar pe un top al celor mai puternici oameni din lume, ai sa constati cu surprindere ca acestia stau destul de prost la conditia fizica, nu arata fiorosi deloc, nu ar speria niciun dusman, iar daca i-ar ataca cineva pe strada sunt mari sanse sa se panicheze si sa nu poata reactiona în niciun fel. Pentru o comunitate straveche un asemenea individ ar fi fost izgonit si lasat prada animalelor salbatice. Totusi au ramas în constiinta umana urme din vechea ierarhie. De aceea înca unele femei mai cer barbatilor de lânga ele sa se comporte asa cum o faceau odata, desi tot ele dezaproba complet genul acela de comportament si de societate, primitive. Barbatii si-au pierdut obiectul de activitate, telul dupa care s-au orientat milioane de ani. Mai importanti decât ei sunt azi chiar si cei care erau cândva pe ultimul loc, copiii. Si totusi nu e suficient. Înca mai sunt vazuti ca niste brute, ca niste pericole latente care cauta mereu doar mâncare, sex si bataie. Asa o fi, dar, din pacate, nu prea mai au nici cum, si nici cu ce...   Briscan Zara este scriitor si publicist