VIDEO: Un interviu incitant cu detalii mai puțin știute despre contextul din 1859, cu istoricul Cristian Ploscaru

„Ziarul de Iasi” l-a provocat la un dialog pe istoricul iesean prof.dr. Cristian Ploscaru, de la Facultatea de Istorie a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, pentru a întelege rolul Iasului în momentul esential, din urma cu 165 de ani, când Moldova s-a unit cu Tara Româneasca si a luat nastere statul român modern. Într-un amplu interviu realizat în studioul TV al ZDI, istoricul a vorbit despre sacrificiile Moldovei de la 1859, despre promisiunile facute la momentul unirii si despre cum s-a nascut patriotismul în România. Înca din debutul interviului, profesorul a insistat asupra faptului ca cei care numesc momentul 1859 ca fiind „unirea mica” contribuie la sustinerea unei „istorii contrafacute”. Fiindca atunci a luat nastere, de drept, statul român, nu a fost doar o unire mai mica, un fel de precursor la întregirea tarii din 1918. „Acest concept a fost vehiculat în ultimii 15 - 20 ani prin raportare la 1918, la momentul unirii Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu România. Aceasta ar fi «marea unire» si într-o schema a unei gândiri contrafactuale, cea din 1859 ar fi mica. În ce sens spun contrafactuala: al privirii dintre trecutul mai apropiat spre cel mai îndepartat. Gândirea istorica de la trecutul mai apropiat la cel mai îndepartat creeaza mereu necazuri de interpretare si poate conduce la interpretari gresite si scenarii fara niciun fundament documentar si conexiune reala cu un anumit curs al istoriei. Unirea mica nu are nicio justificare, vorbim de unirea Principatelor Române care a dus la crearea statului national modern român”, a explicat prof.dr. Cristian Ploscaru. Putea fi Iasul capitala României? Întrebat daca a fost vreodata în discutie sansa ca Iasul sa fie capitala noului-format stat, România, profesorul spune ca au existat unele argumente în favoarea acestei decizii, dar ca ele nu stateau în picioare nici din punct de vedere militar, nici economic sau geografic. Prof.dr. Cristian Ploscaru explica faptul ca o tara cu capitala la Iasi trebuia sa depaseasca dificultati mari de natura politica si militara, puse de vecinatatea cu Rusia si de apropierea Iasului de aceasta granita.   „Sigur ca aici discutia istoricilor în ultimii ani merge pe liniile ca Rusia, în perioada 1856 – 1859, a sprijinit proiectul unirii principatelor. Dar oamenii politici de atunci gândeau dintr-o perspectiva mai larga si îsi aminteau de anumite întreprinderi ale Rusiei din perioada anterioara, chiar deceniile anterioare, nu doar ultimii ani. Rusia a fost doar obligata de situatia internationala, de înfrângerea în Razboiul Crimeii, de izolarea diplomatica în care se afla, sa încerce o apropiere de Franta si, implicit, sa sustina de voie, de nevoie acest proiect al unirii. Dar oamenii politici români nu s-au lasat pacaliti de aceasta apropiere si obiectivele Rusiei la gurile Dunarii de Jos au ramas în atentia lor, de aceea problema stabilirii capitalei la Iasi în conditiile unui stat unitar era foarte dificil de adus într-o discutie serioasa”, a punctat prof.dr. Cristian Ploscaru. Existau dificultati si din punct de vedere geografic, fiindca Iasul era foarte aproape de granita, dar si o problema economica. Specialistul spune ca, la momentul 1859, în Moldova, desi mai mica decât Tara Româneasca, fiindca pierduse Basarabia din 1812, Iasul avea un standard de viata si de prosperitate mai ridicat fata de Bucuresti. Moldova era mai stabila economic, avusese o dezvoltare mai solida, ia la nivel de populatie erau circa 85.000 de locuitori în Iasi, 40- dintre acestia populatie evreiasca, si 110.000 – 120.000 în Bucuresti, cu tot cu mahalale. „Decalajul acesta economic nu era foarte mare si nu s-a estompat dintr-o data ca urmare a unirii. În anii 40 ai sec al XIX-lea, Moldova statea ceva mai bine. O anumita apropiere a Tarii Românesti se petrece în anii ’50 ai secolului respectiv, dupa 1848, iar în timpul domniei lui Cuza are loc si depasirea. Dar este un proces care a început cu aproape 10 ani înaintea anului 1859, nu unificarea a facut asta, ci a ajutat. A facut ca acest trend economic sa continue, aducând unele dezavantaje pentru orasul Iasi pe termen scurt, iar pe termen mediu si pentru Moldova. Decalajul se adânceste cu adevarat în perioada interbelica, dar pâna la Primul Razboi Mondial economiile ramân echilibrate”, a explicat prof.dr. Cristian Ploscaru. Putea fi România o confederatie? Prof.dr. Cristian Ploscaru indica o varianta interesanta, ce putea fi luata în considerare la momentul respectiv si care ar fi facut mult mai usoara acum discutia despre regionalizare este cea organizarii statului român într-o formula confederata. Cum a si fost, de fapt, spune profesorul, în primii trei ani de domnie a lui Cuza, din 1859 în 1862, doar ca fusese o perioada de tranzitie, nu o organizare intentionata, propriu-zisa. Existau doua modele la nivel european care puteau fi preluate pentru România nou-formata: Elvetia, care la 1849 trecea la o forma de organizare moderna, iar dupa adoptarea Constitutiei a impus crearea unui guvern si parlament al confederatiei, pe lânga guvernele si parlamentele cantonale. Forma de organizare pe care o pastreaza, în linii mari, si astazi. „Iar în Belgia, în 1831, Constitutia prevede la nivelul celor noua provincii care compun statul înfiintarea unor consilii provinciale cu largi atributiuni. Spre exemplu, o parte din taxele locale ramâneau la nivel provincial si aceste consilii aveau astfel bugete proprii. Erau regulamente administrative facute la nivel provincial si o chestiune interesanta – judecatorii de la judecatorii erau numiti de rege la propunere acestor consilii, la fel si presedintii si vicepresedintii curtilor de apel care functionau la nivelul acestor consilii. Aveau deci o larga autonomie”, a completat istoricul. Profesorul spune însa ca contextul regional nu a permis românilor sa ia în calcul astfel de variante. Era nevoie de un stat unitar, care sa se poata apara de primejdiile externe, care sa poata avea institutii puternice, care sa se opuna fortei sociale a boierimii. „Ar fi avut repere românii sa se gândeasca la o altfel de varianta, dar din pacate ea nu a existat. Era nevoie de un stat care sa nu fie în bataia vântului, care sa îsi poata construi o statura puternica. A fost o gândire rationala de a insista în aceasta directie si de aceea a fost sprijinit Cuza la 1862 când a creat o alta structura a statului, una unitara”, a completat prof.dr. Cristian Ploscaru. Propaganda de 15 ani ca Europa sa nu ne asimileze cu slavismul si Rusia Profesorul vorbeste în interviu despre mai multe fete ale unirii, inclusiv despre una cu Republica Moldova. Spera ca va veni în timpul vietii sale, dar pentru a fi trainica si durabila, explica prof.dr. Cristian Ploscaru, ea trebuie sa vina ca initiativa de peste Prut, nu dinspre România. Însa istoricul are si cuvinte de lauda la adresa clasei politice de atunci, din 1859, despre care spune ca sunt oameni care pot fi banuiti ca faceau politica si din alte motive decât cele de a se îmbogati sau de a-si apara anumite interese. „Acea generatie a avut abilitatea de a combina oameni aflati la 50-60 de ani, cu cei aflati la 30-40 de ani, unii si mai tineri, care au avut puterea de a trece peste disensiuni, peste interesele de grup si cele individuale, pentru a face un proiect de tara extrem de important. A fost si contextul international extrem de favorabil, cu înfrângerea Rusiei. Dar a fost si contributia româneasca foarte importanta – acea elita a reusit sa îi convinga pe occidentali printr-o propaganda insistenta care a durat mai bine de 15 ani ca noi nu suntem slavi. La ce ar fi folosit unirea daca noi eram slavi, sa poata Rusia anexa mai usor principatele? Atunci, aceasta pledoarie a noastra a spus ca istoric, civilizational, cultural si politic suntem departati de interesele panslavismului. De aceea proiectul nostru a putut parea viabil, blocând astfel accesul Rusiei catre gurile Dunarii de Jos”, a mai explicat istoricul. Urmarind interviul integral puteti vedea argumentele aduse de catre istoric cu privire la motivele pentru care, la Iasi, a fost o miscare antiunionista în anii de dupa 1859, cât si cum parlamentarii moldoveni s-au împotrivit îndeplinirii unor promisiuni facute la momentul cedarii capitalei dinspre Iasi spre Bucuresti.