Persoanelor cu ”pietre la fiere” li se elimină colecistul în întregime, nu doar pietrele

Maria Apostol, Roman: ”Mama mea are 59 ani si a fost diagnosticata cu pietre la fiere în urma cu un an. Atunci a fost chiar imediat dupa nunta fratelui meu, când a facut o criza care ne-a speriat pe toti. La ecograf, medicul i-a spus ca are pietre la fiere, nu prea mari, dar mai multe. I-au facut tratament la spital si a fost externata cu recomandarea de a renunta la mâncaruri grase, la alcool iar daca acele crize reveneau sa ia legatura cu un chirurg, pentru a se opera. Problema mamei, care este cam grasuta, este ca face mâncare destul de grasa. O perioada a tinut regimul dar, dupa un timp, pentru ca se simtea bine, a renuntat. Acum se simte iar mai rau, iar medicul nostru de familie crede ca ar trebui sa se opereze ca sa rezolve aceasta problema. As vrea sa stiu ce presupune operatia, daca va mai face pietre la fiere dupa operatie si daca va trebui sa tina regim toata viata”. Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu, medic primar chirurg la Spitalul Clinic de Urgente ”Sf. Spiridon”, Iasi, membru al Academiei de Stiinte Medicale din România:  ”Litiaza biliara  se defineste prin prezenta calculilor în caile biliare, fiind cea mi frecventa afectiune a tractului biliar. În majoritatea cazurilor calculii biliari se gasesc în vezicula biliara sau, cum se mai spune popular, "pietrele la fiere", dar rareori  ei pot migra în coledoc sau se pot forma la în calea biliara principala (hepatocoledoc) sau în caile biliare intrahepatice.  Litiaza veziculara, boala mamei dumneavoastra  este o afectiune des întâlnita: 10- din populatia adulta si 33- din populatia peste 70 ani. Prevalenta litiazei biliare este de 10-30- la populatia occidentala (Europa, America de Nord si Sud). În lume sunt diagnosticate anual peste 12 milioane de bolnavi cu litiaza biliara, din care aproape 3,6 milioane ajung la operatie. La noi în  tara prevalenta litiazei biliare este de 13,4- la adulti. Litiaza biliara are o etiologie multifactoriala. Calculii sunt de colesterol, pigmentari si micsti. Calculii de colesterol se formeaza exclusiv în vezicula biliara prin precipitarea cristalelor de colesterol aflat în saturatie în colecist. În aparitia acestor calculi, apanajul tarilor dezvoltate economic, intervin pe lânga factorii constitutionali (vârsta, femeie, ereditate) si factori de mediu evitabili: obezitate, trigliceride crescute, sarcini multiple, diabet zaharat, sindrom metabolic, vezicula lenesa, chirurgie bariatrica, diete bogate în colesterol si sarace în fibre, ciroza, hepatita C, sedentarismul, fumatul. Excesul de colesterol în bila (bila litogena) sau scaderea acizilor biliari si a lecitinei rupe echilibrul fragil ce mentine în suspensie componentele biliare (colesterol, acizi biliari, fosfolipide, bilirubinat de calciu) si a evacuarii ei (staza biliara la care se adauga uneori si infectia), fapt care duce la precipitarea nucleelor de colesterol si aparitia în timp a calculilor. Portretul robot al bolnavului cu litiaza biliara are 4 de F (Female, Forty, Faty, Fertility) adica femeie de peste 40 ani, supraponderala sau obeza, care a nascut mai multi copii. Calculii pigmentari se întâlnesc la persoane din tarile sarace, se formeaza în colecist dar si în caile biliare extraveziculare si se clasifica în calculi negri (metabolici) care apar la vârstnici cu ciroza, hemoliza cronica, nutritie parenterala totala, fibroza chistica si calculi bruni (infectiosi), frecventi în Extremul Orient, la populatia rurala cu staza biliara cronica si infectii biliare si parazitare.  Mai mult de  jumatate din bolnavii cu litiaza biliara sunt asimptomatici (60 -70-). Litiaza biliara are o evolutie lunga cu o perioada asimptomatica, urmata de tulburari dispeptice (greata, varsaturi, amar în gura, cefalee), colica biliara si apoi urmeaza instalarea complicatiilor: hidropsul vezicular, colecistita acuta, migrarea calculilor în coledoc cu icter mecanic, colecistopancreatita acuta si rar neoplasmul de vezicula biliara (grav). De obicei, crizele de bila (colica biliara) aduc bolnavul în spital. Colica apare dupa un prânz sau o cina bogata în grasimi, cu alimente prajite, uneori “asortata” cu alcool. Durerile apar în partea superioara dreapta a abdomenului, sub rebordul costal,  iradiaza în spate sau umarul drept si dureaza circa 15 - 30 minute. Ele pot fi însotite de stare de greata, varsaturi, balonare, gust amar, dureri de cap. Aparitia febrei si modificarea starii generale semnifica aparitia unei colecistite acute (atentie la diabetici). Metoda de diagnostic, dar si de screening este ecografia abdominala, metoda non invaziva, ieftina, fiabila care pune în evidenta calculii. Operatia - colecistectomia - presupune extirparea colecistului în întregime si nu doar a pietrelor. Daca am scoate doar pietrele, ele se refac în timp,  pentru ca cel care este bolnav este colecistul. De 30 ani,  “standardul de aur” al rezolvarii acestei afectiuni este colecistectomia laparoscopica, respectiv extragerea pe cale laparoscopica a colecistului care contine calculi, înaintea aparitiei complicatiilor grave unele cu risc vital, care necesita interventii în  urgenta. Noi preferam sa operam litiaza biliara înaintea aparitiei complicatiilor, când interventia chirurgicala este lipsita de riscuri. Diabeticii fac complicatii severe care pun în pericol viata. Interventia chirurgicala consta în realizarea a patru mici incizii la nivelul abdomenului (0,5 - 1cm), dupa care se realizeaza pneumoperitoneul (se introduce dioxid de carbon în cavitatea abdominala pentru o vizualizare buna si pentru a avea ”camera de lucru”), se introduc instrumentele de lucru prin trocare si un laparoscop (un instrument care are o camera video si o sursa de lumina). Vezicula biliara este disecata, se identifica artera cistica si canalul cistic care se clipeaza si sectioneaza dupa care vezicula este decolata din patul vezicular hepatic. Vezicula si calculii sunt introdusi într-un saculet steril, care este  scos prin una din miniinciziile abdominale. În mod normal, aceasta este o operatie care nu ar trebui sa puna probleme pacientului sau medicului, în cazurile necomplicate. Însa, ca în orice interventie chirurgicala trebuie sa întelegem ca exista si riscuri legate de terenul bolnavului, operatie si de anestezie.  Avantajele colecistectomiei laparoscopice fata de colecistectomia efectuata pe cale “deschisa” sunt multiple: imagine intraoperatorie marita, timpul operator mai redus pentru un chirurg cu experienta (în general, sub o ora), dureri postoperatorii mult scazute, recuperarea postoperatorie rapida (pacientul se poate deplasa din seara operatiei, se poate externa dupa 2-3 zile si poate reveni la lucru într-o saptamâna), evitarea unor complicatii ale chirurgiei deschise precum supuratia sau eventratia si nu în ultimul rând  efectul estetic deosebit (cicatrici mici, aproape invizibile). Majoritatea pacientilor se externeaza la 48 de ore de la operatie, putând sa se întoarca la activitatile zilnice în mai putin de o saptamâna. În general, se recomanda evitarea efortului fizic intens timp de 30 de zile.  Practic  regimul alimentar face parte din alimentatia sanatoasa care previne aparitia altor boli metabolice. Miniinciziile chirurgicale necesita o minima îngrijire, practic firele de sutura,  sunt scoase la 5 zile postoperator. În mod obisnuit, în majoritatea cazurilor, colecistectomia laparoscopica este o interventie chirurgicala care se realizeaza în regim de programare, dar exista si cazuri (colecistita acuta cu febra, varsaturi) în care interventia chirurgicala trebuie efectuata în urgenta. Sfatul meu este ca mama dumneavoastra  sa mearga la medicul gastroenterolog, sa faca o ecografie si, în functie si de starea ei de sanatate, sa stabiliti, de comun acord cu chirurgul, urmatorii pasi, pentru a rezolva aceasta problema”.