Intervenția chirurgicală făcută la timp poate controla simptomele din sindromul de coadă de cal

Cristina Stefan, Suceava: Mama mea a fost diagnosticata cu sindrom de coada de cal, medicul neurochirurg care a vazut-o spunându-ne ca este rezultatul unei hernii de disc. Are dureri importante care i-au modificat, practic, viata. I s-a recomandat interventia chirurgicala dar ne-am dori foarte foarte mult o a doua opinie, în ideea ca poate nu este necesara operatia”. Dr. Marius Dabija, medic primar neurochirurg, Director Medical, Spitalul Clinic de Urgente ”Nicolae Oblu”, Iasi: ”Sindromul de coada de cal afecteaza 1 din 65.000 de persoane, cu incidenta egala între cele doua sexe. Acesta se manifesta prin compresia mai multor radacini nervoase care formeaza ,,coada de cal. Practic acest manunchi nervos, în forma de coada de cal, este localizat în partea inferioara a maduvei spinarii, având rolul de a coordona neuronal motor, senzitiv, vegetativ, activitatea membrelor inferioare si sfincterelor. Datorita nervilor care constituie coada de cal, puteti sa simtiti senzatiile membrelor inferioare, sa le miscati si sa controlati vezica urinara si sfincterul anal. Atunci când nervii sunt comprimati apar simptome specifice. Desi nu este un sindrom amenintator de viata, acesta va poate impacta semnificativ calitatea vietii. Sindromul de coada de cal poate fi acut sau cronic, complet sau incomplet. Sindromul acut se manifesta prin simptome care apar rapid si brusc, necesitând interventie chirurgicala în 12-24 de ore. Sindromul cronic de coada de cal se refera la un sindrom îndelungat, cu evolutie lenta. Acesta trebuie tratat chirurgical, pentru a preveni leziunile permanente. Daca sindromul este complet, pacientii experimenteaza retentie sau incontinenta urinara sau rectala. Aproximativ 60- dintre pacienti au acest tip de sindrom. Si pacientii cu sindrom incomplet au simptome urinare si intestinale, însa acestea nu ajung la retentie sau incontinenta. Exista multiple motive pentru care radacinile nervoase care constituie coada de cal sa fie comprimate. Cauzele includ: anomalii genetice, stenoza lombara, traumatisme la nivelul coloanei vertebrale inferioare, hernie de disc lombara (cea mai comuna cauza), tumori sau hemoragii spinale etc. Exista câteva semne specifice care ar trebui sa constituie un semnal de alarma: amortire sau senzatii neobisnuite în partea posterioara a picioarelor, la nivelul feselor, în partea interna a coapselor si la nivelul soldurilor; durere de spate care iradiaza în membrele inferioare (sciatica); probleme în actul sexual; incontinenta urinara/rectala; retentie urinara (incapacitatea de a urina); slabiciune, parestezii sau paralizia membrelor inferioare; abolirea reflexelor. Simptomele pot debuta lent, aparând unul câte unul sau pot avea un debut mai brutal si rapid. Examenul clinic va consta în verificarea capacitatilor fizice, senzitive si motorii ale aparatului locomotor si ale sistemului nervos, precum stabilitatea, sensibilitatea, forta musculara, reflexele. Urmatorul pas este evaluarea sistemului urinar si digestiv. Medicul poate efectua un tuseu rectal si este posibil sa fie necesara introducerea unei sonde urinare pâna când sfincterele vor putea fi recuperate. Explorarea imagistica de electie este IRM lombar care evidentiaza optim cauzele compresive ale sindromului de coada de cal si ajuta la stabilirea unei strategii de rezolvare chirurgicala. IRM va evidentia structura osoasa, radacinile nervoase, aspectul maduvei, eventualele hernii de disc, tumori, hematoame, infectii, fracturi. Tratamentul sindromului de coada de cal este în principal chirurgical, în forma sa acuta reprezentând o urgenta medicala, operatia are rolul de a îndeparta orice leziune care determina o compresiune a radacinilor nervoase. Fiecare pacient care a suferit de o patologie care a determinat un sindrom de coada de cal trebuie sa intre într-un program de reabilitare medicala motorie, de recapatare a stabilitatii, tonusului muscular si sfincterian, mobilitatii si autonomiei, elemente importante de calitate a vietii. Daca diagnosticul si tratamentul chirurgical se realizeaza precoce, sunt sanse ca radacinile nervoase sa fie complet decomprimate iar prognosticul sa fie unul bun. Din pacate, interventia chirurgicala nu garanteaza ca nu pot sa apara alte probleme pe termen lung. Totul depinde de cauza comprimarii nervoase, de starea generala a pacientului, de timpul scurs pâna la realizarea decompresiunii si de particularitatile anatomice ale maduvei spinarii. Controlul total asupra vezicii urinare, asupra rectului si asupra membrelor inferioare va fi recapatat în câteva saptamani de la operatie, însa pot ramâne simptome permanente, precum durerea, paresteziile, pareze sechelare”.