„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!

Uneori, suntem greu de înteles. Noi, studentii. Ba suntem loviti de trenul constiintei si vrem sa fim prezenti la cursul de la ora 8 dimineata, ba plecam în mijlocul zilei de la facultate pe motiv ca „asta nu e vreme de stat la facultate, ci de un alt episod din serial”. Deoarece suntem atât de complecsi, meritam sa devenim un studiu de caz. Seria „D-ale noastre, ale studentilor” tocmai asta îsi propune, sa analizeze din cât mai multe puncte de vedere studentii, împreuna cu: superstitiile, obiceiurile, ticurile verbale si vietile acestora, în sens larg. Astfel, în prima editie din aceasta serie, voi lua la bani marunti expresiile cele mai des folosite de catre onorabilele persoane care studiaza în învatamântul universitar (spre mândria familiei, mai ales a matusilor care ne trag de falci). Acest cadru în care ne aflam de luni pâna vineri (în unele cazuri ba chiar si în weekend) ar trebui sa ne introduca spre abordarea unui oarecare limbaj elevat, demn de contextul în care ne aflam. Însa nu prea se întâmpla asta, si nu, nu din cauza facultatii, ci din cauza noastra. Într-o lume în care discursurile profesorilor întrunesc vorbe precum: „de facto, în fond, corelat cu cele anterior mentionate, în continuarea ultimei idei precizate”, noi am ramas la al nostru „gen, deci, efectiv, sincer, neironic”. Limba româna, în forma ei literara pura, a suferit, îndeosebi cu marea tehnologizare, numeroase mutatii. Nu s-au întâmplat astfel de lucruri asa, din neant. Evident, noi suntem autorii. „Neironic vorbind, îmi asum ca ceea ce am spus este efectiv gresit, gen îmi recunosc vina într-un mod sincer. Deci, trebuie sa ma ierti.” - asta am auzit astazi, în mod repetat, ce-i drept sub diverse forme, de la 3 persoane diferite în decursul a 30 de minute, circulând cu tramvaiul. Avem impresia faptului ca, folosind „gen”, dupa ce am încercat sa explicam sau sa argumentam ceva, ceea ce spunem este foarte bine construit si sustinut. Pentru noi, adevarul suprem este anticipat de acest „neironic vorbind”. Cu siguranta v-ati început macar o data o prezentare cu prea des folositul „deci”. Continuarea, venita ca raspuns la reactia avuta de catre profesor, care transmite prin mimica sau chiar verbal ca nu este tocmai un conector pe care sa-l aiba la suflet, a fost: „fara deci”. Daca uneori chiar noi, cei care îi dam zilnic limbii române câte un croseu, ajungem sa fim iritati de atât de multe genuri si lucruri efective, ce pretentii sa putem avea de la profesorii nostri? Însa, noi simtim ca prin aceste 4 litere reusim sa facem cea mai buna introducere în discursul pe care urmeaza sa-l avem. Deci... adica fara deci. O posibila rezolvare care vine spre ajutorul nostru ar putea fi cartile. Cititul. Însa nu prea mai este la moda sa citim (asta este un subiect pe care îl vom aborda, pe larg, cu o alta ocazie). Gen, e efectiv demodat...  Toate articolele din noua sectiune ZdI “Ziarul Studentesc”, AICI Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studentesc” citeste AICI