Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul

Foarte interesanta si plina de învataminte a fost cafteala dintre cei doi reftori din târgul nostru care  a vut loc acum doua zile sub privirile a mii de cititori ai gazetei noastre.  Iata rezumatul, pentru cei care nu au avut loc în primul rând. Reftorul Tudorel a spus ca în batalia pentru fotoliul cel mare de la Cuza ar fi vrut sa aduca în discutie o realizare epocala din timpul mandatului sau, anume faptul ca dat în judecata si a cerut onoratei instante sa constate ca juma’ de Universitate, ocupata acum de Politehnica, trebuie redata fizic adevaratei proprietare, care în opinia sa ar fi Universitatea Cuza. Doar ca în ziua în care ar fi trebuit ca onoranta instanta sa dea verdictul, s-a depus asa, nitai-nisam o cerere de amânare din partea rivalei Poli. Nu este aceasta o imixtiune în alegeri, a lasat sa se înteleaga Dodo? Touche!, a strigat galeria! Iata însa doua întrebari reiesite la analiza meciului, la care nu am gasit raspuns, dar le supunem dezbaterii publice spre o atenta si competenta analiza. Mai întâi, ce anume l-ar fi îndreptatit pe onor reftorul Tudorel sa fie sigur ca verdictul i-ar fi fost favorabil si ca s-ar fi dat în timpul cuvenit folosirii ca argument în campanie? A doua întrebare face trimitere la ce anume îl face sa creada ca cererea de amânare s-ar fi depus tocmai cu scopul de a împiedica pronuntarea unei asemenea cereri în timpul campaniei electorale? Buun! Aceste doua nedumeriri l-au calcat pe bombeu pe onor dom’ Cascaval, reftorul de la Poli, care a raspuns cu un acroseu de kick-boxing îndreptat spre scafârlia opozantului. Cetim din raspunsul onor preopinentului, printre rânduri, fireste, daca nu cumva aceasta replica a reftorului celei mai vechi universitati nu ar îndreptati cu asupra de masura chiar o cerere de stramutare, aratând o dorinta de antepronuntare care poate indica, la limita, fireste, faptul ca solutia se stie dinainte. Iata, asadar, cum arata disputa dintre un jurist si un inginer, ambii cu prof.dr. în fata. Nu-i asa ca seamana un pic cu meciul care nu a mai avut loc niciodata între Mark Zuckerberg si Elon Musk? Asa este, doar ca decorul e altul. Suntem pe malul Bahluiului, pâna la urma, nu în California. Uluitoarea superpozitie a eurodeputatului Libelula Sa schimbam registrul si sa mergem putin pe coclaurile politichiei unde avem de anuntat un meci formidabil pe care europarlamentarul Libelula, jumatate om – jumatate altceva, ghiciti ce, urmeaza sa-l duca în perioada urmatoare cu nimeni altcineva decât madam Codruta, procuroarea de la Bruxelles pe teme legate de air-travel, mai precis de niscai bilete de avion care figureaza decontate la Parliamentul Unuinii în timp ce fisa de pontaj de la un spital renumit îl mentioneaza pe Libelula ca fiind la lucru. Hopaa! Se iau la purecat asadar, pe ore si minute, docomentele de transport, pentru a vedea în ce masura acestea corespund realitatii si mai mult decât atât, daca se verifica ipoteza un pic fantezista, sa recunoastem, vehiculata de unii filosofi moderni precum ca un individ se poate afla în acelasi timp în doua locuri diferite. Iata domnilor reftori, aici este loc de disputa si de aport de know-how, de controversa constructiva, atât din punct de vedere juridic cât si din punct de vedere experiential, al fizicii clasice si al fizicii particulelor elementare. Poate o Libelula sa fie în acelasi timp pe aeroportul din Bruxelles, dar si într-o sala de operatii din Iasi? Acum sa vedem care-i mai tare! **** PONT **** Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristica a realitatilor iesene si nationale, realitati care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale editiei noastre. Orice asemanare cu oameni si fapte din viata reala poate fi, asadar, pur întâmplatoare.