Alegeri la „Al. I. Cuza”: Prof. Codrin Liviu Cuţitaru - NU VĂ FIE FRICĂ, TUDORICĂ PICĂ!

Scriu aceste rânduri la câteva minute dupa anuntarea rezultatelor turului întâi al alegerilor rectorale de la cea mai veche Universitate a României, Universitatea lui Cuza, cum frumos i s-a tot spus în ultima vreme. Profesorul Liviu George Maha, un economist remarcabil, s-a situat pe primul loc în preferintele electorale, urmat, în plan secund, de rectorul înca în functie, Tudorel Toader.    Între contracandidati s-au numarat si alti doi intelectuali de calibru, care merita pretuirea comunitatii academice, economistul Gabriel Claudiu Mursa si fizicianul Tudor Luchian. Aidoma lui Liviu George Maha, si ei s-au pozitionat de partea buna a istoriei, luptând sa readuca imaginea Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” în spatiul de prestigiu care a consacrat-o în timp. Pentru tot ce au sacrificat în interiorul acestui efort, trebuie sa le multumim amândurora. Lui Liviu George Maha însa avem datoria sa-i oferim mai mult decât gratitudinea noastra. Lui trebuie sa-i acordam acum, neconditionat, sustinere totala. Toti cei cu ochii plecati pe parcursul acestor (extrem de lungi) opt ani – din cauza ironiilor si criticilor constante, venite catre UAIC din partea societatii civile si a membrilor celorlalte Universitati importante din România, pentru eroarea de a fi reprezentati de un rector care s-a „legitimat” moral în postura de ministru al Justitiei în cel mai nedemocratic guvern autohton de la Revolutia anti-comunista încoace si care a stat alaturi de Viorica Dancila si Rovana Plumb, în Parlamentul European, atunci când prima a rostit cel mai anti-european si anti-occidental discurs al unui lider român de la Ceausescu pâna azi – aveti, iata, posibilitatea sa priviti din nou, cu demnitate, înainte. Prezenta lui Liviu George Maha în formidabila batalie a redobândirii onoarei academice va furnizeaza aceasta ocazie. Profesorul Maha are 48 de ani, vârsta ideala a implicarii în munca administrativa la cel mai înalt nivel. Vorbeste limbi straine, se bazeaza pe o experienta educationala euro-americana de prima mâna (pentru cei care nu stiu, divulg un secret: în primavara anului 2023, Liviu George Maha a renuntat la prestigioasa bursa americana Fulbright, pe care tocmai o câstigase, pentru a se dedica integral efortului electoral de la UAIC), este un diplomat desavârsit si un orator redutabil. Totusi, mai presus de orice, Liviu George Maha e un om cu viziune economica si administrativa, un profesionist al actului managerial. L-am vazut în actiune, ca director al unui grant postdoctoral de mari dimensiuni, în perioada când eram decanul Facultatii de Litere, si m-a impresionat seriozitatea, coerenta si limpezimea cu care gestiona probleme financiare si administrative de proportii. L-am urmarit atent si în timpul întâlnirilor din actuala campanie electorala. Planul lui managerial ramâne, de departe, cel mai convingator. A demonstrat în fata colegilor, cu fapte, nu cu vorbe, dupa cum tot repeta un ilustru politician universitar, gogoritele succeselor financiare de la UAIC din acesti ani ce vor fi, curând, de trista amintire. Eu le mentionez doar aici pe scurt, lasându-va sa le descoperiti, pe larg, în planul managerial al profesorului Maha ori în interactiunile directe cu el. Bani mai multi au fost cu siguranta, dar nu pentru nu stiu ce merite de magicieni ai finantelor perindati pe la Rectorat, ci, pur si simplu, pentru ca alocatia pe student a crescut, la nivel national, de la aproximativ 2.400 de lei (în 2016) la aproximativ 6.500 de lei (ulterior). Profesorul Maha observa totodata ca, în UAIC, calculele (totale) se fac doar pe sau din alocatia didactica, fara necesarele defalcari pe cercetare si investitii, ceea ce duce la grave greseli de estimare a situatiei financiare pe facultati. Nu în ultimul rând, el analizeaza extrem de proasta accesare a fondurilor europene. În toti acesti opt ani, ne-am axat, aproape exclusiv, pe atragerea de bani de la bugetul de stat, fapt care determina doua (mari) neajunsuri: 1. putinatatea realizarilor concrete (câteva renovari de cladiri, ce palesc în fata constructiilor facute, în acelasi interval, din fonduri europene, de catre Universitati partenere, precum UBB sau UB) 2. indisponibilitatea excedentului financiar pentru UAIC (excedentul ramâne la dispozitia celui care a furnizat fondurile, în speta bugetul de stat). Ar fi multe de zis, dar nici spatiul si – îmi permit sa adaug – nici timpul nu mai au rabdare cu noi. Nimeni nu e eroul perfect si nici anti-eroul absolut în aceasta lume. Traim, se stie, în umbra gri a relativismului si sub ghilotinele dilemelor de tot felul. Parcurgem, în viata, în istorie, fiecare dintre noi, o vreme a lasitatii, a comoditatii, a indolentei ori chiar a duplicitatii mai mult sau mai putin voite. Suntem adesea slabi, fricosi, ezitanti, nesiguri si lenesi. Vrem, frecvent, sa fim lasati în pace, sa nu mai auzim de nimeni si de nimic. Sa ne cufundam în uitare, letargie si dulce indiferenta, cu convingerea nesmintita ca, în univers, raul va triumfa, oricât de mult ne-am stradui noi sa-l împiedicam... Totusi, vreau sa cred, din adâncul umanitatii mele careia, desigur, nimic din ce e uman nu-i este strain, ca, în viata, ca si în istorie, soseste, pentru fiecare, si un moment al curajului, al barbatiei, al altruismului si al actiunii, când nu avem decât optiunea de a ne afla la înaltimea situatiei, pentru a fi egali cu noi însine mai apoi, pentru a avea puterea, în viitor, sa convietuim în pace cu eul nostru profund. Pentru corpul profesoral de la UAIC acesta e momentul! Momentul în care generatiile actuale de profesori trebuie sa se ridice la nivelul de constiinta al parintilor fondatori, parinti care ne privesc, interogativ, din fotografii de epoca si de pe soclurile statuare. Si nu doar ei ne privesc astfel, ci întreaga comunitate civilizata si educata a României. Studentii, de asemenea, asteapta sa redevenim noi însine, pentru putea primi garantia morala ca au ajuns în locul potrivit. În plus, cei care vin dupa noi – trebuie sa întelegem foarte clar acest lucru – nu ne vor ierta niciodata daca nu vom fi la înaltimea rigorilor clipei istorice. Ei nu vor accepta nici o scuza daca vom rata, din nou, sansa reabilitarii noastre identitar-intelectuale. Adica sansa care ne este data prin Liviu George Maha. Asadar, nu va fie frica, Tudorica pica! Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi