Pericolul olimpiadelor școlare: când stresul și epuizarea iau locul pasiunii. Sfaturi de la experți în pedagogie și psihologie

Copilul obtine rezultate bune la scoala si este implicat în numeroase competitii scolare? Va participa anul acesta la concursurile de matematica, limba româna, istorie, stiinte, precum si la olimpiadele corespunzatoare acestor discipline? Specialistii spun ca, oricât de înzestrat ar fi copilul, trebuie sa existe o monitorizare si o limitare a concursurilor scolare. Concentrarea excesiva asupra pregatirii pentru astfel de evenimente poate duce la neglijarea aspectelor emotionale, sociale si familiale ale vietii copilului, spun specialistii. Reporterii „Ziarul de Iasi” si-au pus problema impactului participarii excesive a copilului la competitiile scolare asupra parcursului sau educational si emotional. Astfel, am contactat specialisti în educatie si psihologi ieseni pentru a obtine clarificari cu privire la înscrierea elevilor la concursuri si olimpiade Competitia, fireasca în învatamânt Psihologii sunt de parere ca orice competitie scolara are un rol important în dezoltarea elevilor, întrucât le stimuleaza gândirea critica, îi ajuta sa gaseasca rezolvarea problemelor si îi învata sa colaboreze. „Prin participarea la competitii, elevii învata sa-si îmbunatateasca abilitatile de luare a deciziilor în timp real, dezvoltându-si concentrarea în situatii intense. Prin interactiunea cu colegi din alte scoli, învata sa construiasca relatii si prietenii care pot dura pe termen lung. Pe lânga aceste aspecte, competitiile scolare pot servi si drept platforma pentru identificarea si sustinerea talentelor deosebite. Elevii cu aptitudini remarcabile pot beneficia de recunoastere si oportunitati suplimentare de învatare sau dezvoltare a abilitatilor specifice domeniului în care se evidentiaza”, a precizat psihologul clinician Mihaela-Onisia Ungureanu. „Competitia este fireasca în învatamânt”, considera prof. univ. dr. Constantin Cucos, fostul director al Departamentului pentru Pregatirea Personalului Didactic din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Aceasta presupune activarea si dezvoltarea unor însusiri prin comparatie cu celalalt, „Competitia este corelata, bineînteles, si cu o alta ipostaza relationala, cooperarea. Ea se bazeaza pe efort si pe niste abilitati bazale, purtate de elevi, care sunt probate la nivel de competitie. Exista o ipostaza a competitiei fireasca, normala, ora de ora, dar apar si ocazii de competitie organizate, explicite, de mai înalt sau mai scazut nivel, cu prilejul unor întreceri, concursuri, olimpiade scolare”, a spus pedagogul iesean. El sustine ca ambele tipuri de competitie sunt importante, singura conditie fiindca sa conduca la cresterea motivatiei, la auto-realizarea si dezvoltarea elevilor. Un alt motiv pentru care este bine ca elevii sa participe la concursuri scolare este dezvoltarea motivatiei si resposabilitatii, explica psihologul Monica Dobrea. În plus, asa îsi pot dezvolta abilitatile într-un anumit domeniu si îsi pot descoperi noi pasiuni. „Odata luata hotarârea de a participa la anumite concursuri, copiii îsi iau un angajament, îsi doresc sa devina mai buni si învata sa persevereze”, a declarat aceasta. Potrivit terapeutului iesean, esecul la o astfel de competitie este un moment oportun ca cei mici sa învete cum sa îsi gestioneze stresul si, totodata, sa se bucure pentru cei ce au reusit ce si-au propus. „În functie de cum reactioneaza profesorii si parintii, elevul poate vedea prin nereusita un motiv în plus de a munci mai mult pentru scopul final”, a completat Monica Dobrea. Psiholog Mihaela-Onisia Ungureanu: „Prezenta constanta la competitii poate duce la oboseala si epuizare” Exista beneficii de pe urma participarii la competitiile scolare, însa ce se întâmpla aduci când parintii abuzeaza de cunostintele elevului si îl înscriu la prea multe concursuri? Supraîncarcarea elevului cu participarea la competitii, alaturi de orientarea defectuoasa înspre concursuri pentru care acesta nu dovedeste abilitati, conduc la stres, oboseala, demotivare, subrealizare si chiar dezinteres. Mai mult decât atât, „supraîncarcarea elevului pe directia competitiva va avea efecte negative asupra laturii privind cooperarea, încrederea în celalalt, empatia si sociabilitatea”. „A pune pe «umerii» copiilor o sumedenie de concursuri si competitii, neglijând faptul ca nu sunt «echipati» corespunzator, diminuând pâna la anulare timpul lor liber, acest lucru va conduce automat la destructurari psihice si socio-emotionale de nedorit”, a subliniat Constantin Cucos. Psihologii spun ca stresul resimtit de copil si presiunea de a obtine rezultate bune vor avea efecte negative asupra bunastarii mentale a elevului. „Prezenta constanta la competitii poate duce la oboseala si epuizare, afectând capacitatea elevului de a se concentra si de a performa la potential maxim în activitatile scolare.  Aceasta presiune excesiva poate genera anxietate si stres cronic, având un impact negativ asupra sanatatii mentale a elevului. De asemenea, participarea excesiva la competitii poate sa diminueze placerea învatarii si sa transforme procesul într-o cursa constanta pentru rezultate mai bune”, a marturisit Mihaela-Onisia Ungureanu. Constantin Cucos: „Oricât de înzestrat ar fi un elev, consider ca trebuie limitat numarul de competitii la care sa mearga” Parintii si cadrele didactice trebuie sa ia în considerare interesele si abilitatile elevului în selectia competitiilor scolare. Specialistii spun ca este important ca decizia sa fie o colaborare între parti, cu respectarea dorintei si interesului elevului într-o mare masura. Pedagogul iesean sustine ca nu trebuie lasata deoparte nici perspectiva de dezvoltare ulterioara a celui mic, în cazul selectiei concursurilor. „Îi serveste parcursului ulterior de ordin scolar sau profesional? Oricât de înzestrat ar fi un elev pe multiple planuri, consider ca trebuie monitorizat, inclusiv prin limitarea numarului de competitii la care sa mearga”, a declarat fostul director al Departamentului pentru Pregatirea Personalului Didactic din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei. Psihologul Mihaela-Onisia Ungureanu ne-a transmis câteva criterii de selectie pe care le pot avea în vedere parintii si profesorii copilului: Interese si abilitati individuale; Nivelul de dificultate, întrucât selectia ar trebui sa tina cont de nivelul de pregatire al elevului; Agenda elevului, pentru a evita suprasolicitarea; Implicarea elevului în procesul decizional. Competitie sau pura pasiune? În cazul în care va întrebati daca pasiunea ar trebui îmbinata cu mediul competitional, specialistii sunt de parere ca pot exista doar beneficii de pe urma acestei asocieri. „Pasiunea individuala trebuie sa primeze în îndrumarea catre o anume competitie. Aptitudinile si capacitatilor elevilor sunt multiple, de aceea un elev trebuie orientat catre acea competitie în care pasiunea si «talantul» initial pot fi puse în valoare si nu ca urmare a unor interese ale parintilor sau profesorilor care trebuie «astâmparate» din diferite motive – frustrari, epatari, palmaresuri fara miza etc.”, a explicat Constantin Cucos. Psihologul Monica Dobrea sustine aceasta idee, fiind de parere ca cei mici trebuie lasati sa îsi descopere si placerea, pe lânga responsabilitate, fara a fi ghidati doar spre matematica si limba româna. „A se limita doar la obiectele de interes este incorect si poate fi perceput ca o pedeapsa. Auzim frecvent de la copii faptul ca nu toate obiectele sunt importante si ca nu îsi doresc sa fie atenti sau sa participe la ore. Aceasta atitudine poate fi exact cauza presiunilor legate de accentul pus pe limba româna si matematica”, a precizat aceasta. Când sunt prea multe concursuri? Vârsta copilului, nivelul de dezvoltare a abilitatilor si valoarea formativa a competitiei sunt factori care trebuie luati în considerare. Pedagogul iesean s-a oprit asupra unui principiu: „«încarcam» un copil nu mai mult decât poate duce”. Echilibrul este cheia, potrivit explicatiilor psihologilor, iar calitatea participarii trebuie pusa înainte cantitatii. Totusi, importanta este natura competitiilor. „Participarea la olimpiada de fizica, de pilda, merge foarte bine cu un concurs de dans si unul de sah”, a completat Constantin Cucos. Un alt lucru important este nivelul de învatamânt al elevului. „Daca este an terminal, evident numarul concursurilor ar trebui sa fie redus, deoarece copiii nu mai fac diferenta între gradul de dificultate al unui concurs scoalar si examenul final. Ajung sa confunde lucrurile, sa dezvolte stres si îndoiala în legatura cu propriile abilitati”, a subliniat psihologul Monica Dobrea. E prea mic pentru mediul competitional? Limita de vârsta recomandata pentru participarea la competitiile scolare depinde de tipul concursului sau olimpiadei. „Daca vorbim despre arte si sport, pot participa cei de la vârsta scolaritatii mici sau chiar mai jos, dar daca e vorba despre abilitati academice, cognitive, atunci se vor înscrie când vârsta, bagajul de achizitii si dezvoltarea socio-afectiva permit acest lucru”, a explicat Constantin Cucos. Psihologii spun ca introducerea în lumea competitiilor trebuie sa fie graduala, astfel încât sa îi permita copilului sa acumuleze experienta si sa se adapteze cerintelor mediului competitional. „În general, este recomandat ca participarea la competitii sa înceapa atunci când elevul are o baza solida de cunostinte si abilitati, iar acestea sa fie structurate astfel încât sa fie accesibile în mod adecvat nivelului sau de învatare”, a declarat Mihaela-Onisia Ungureanu.