O marotă zdruncinată

TAS nu a tinut cont de preceptul vinovatiei exclusive a sportivului în judecarea cazului Simonei Halep, idee fixa care a bulversat cariera a cel putin trei sportivi români. ITIA (International Tennis Integrity Agency) este un organism independent aparut în lumea sportului alb din 2021, ca o versiune revazuta si adaugita a Tennis Integrity Unit (2008), constituit în scopul de a pazi cu strasnicie puritatea tenisului de coruptie si, în mod special, de flagelul dopingului. Desi cu independenta declarata, ITIA are sapte nasi importanti în lumea tenisului, Federatia Internationala (ITF), cele doua circuite profesioniste, ATP si WTA, precum si board-urile celor patru turnee de Grand Slam. De fapt independenta proclamata se refera la Agentia Mondiala Antidoping (WADA). Cazurile depistate de aceasta sunt preluate de ITIA, care le judeca prin tribunale zise independente si juristi asijderea. În fapt, ITIA adopta regulamentele WADA ca baza de lucru si judeca în consecinta. Iar unul dintre principiile WADA care nu poate (sau nu a putut) fi discutat, este vina exclusiva a sportivului, unic responsabil asupra chimicalelor introduse (de el sau alte persoane) în propriul corp. Motivul a fost acceptat de toata lumea: În caz contrar, cel mai corupt sportiv din lume ar da vina pe antrenor, manager, medic, nutritionist, sofer etc. pentru a scapa basma curata. Lumea sportului, coruptia, dopingul se schimba cu repeziciune. Codurile WADA se schimba si ele, dar cu viteza melcului. Sunt cel putin trei cazuri de sportivi români, pâna la Simona Halep, victime ale acestei marote. Prima a fost gimnasta Andreea Raducan, adevarata campioana olimpica absoluta de la Sydney 2000, din cauza unei tablete de nurofen administrate de un medic doar cascat, nu incompetent, fiindca este greu de crezut ca, la experienta de care dispunea, nu stia ca nurofenul contine efedrina, iar efedrina este interzisa. Ulterior, substanta a iesit de pe lista celor interzise, dar organismele sportive n-au catadicsit sa realoce titlul Andreei, pentru ca la ora H produsul era interzis, iar domnisoara Raducan trebuia sa stie asta.. Tot atunci, atleta Mihaela Melinte, redcordmana mondiala la ciocan, a fost expulzata din sectorul de aruncari înca de la calificari, fiindca i s-a gasit nandrolon în urina. Cazul a fost foarte încâlcit, s-a vorbit despre niste esantioane substituite, în cel mai bun caz de neglijenta, de amestecul fatidic al unul cuplu de atleti români transfugi, dar verdictul a ramas. Conform unei reguli introduse de forul olimpic român, nici Andreea, nici Mihaela nu mai aveau dreptul de a participa la Jocuri. O regula „mai catolica decât papa”, întrucât în toata lumea exista o a doua sansa pentru sportivul care a gresit odata. Daca Andreea s-a retras curând dupa aceea, multumita cu ceea ce a realizat în sport, aruncatoarea bacauana a cazut într-o depresie generata nu doar de nedreptate, ci de imposibilitatea de a-si mai fructifica sansa olimpica. Al treilea exemplu vine din lumea halterelor de astazi. Loredana Toma, multipla campioana europeana si campioana mondiala, n-a putut participa la JO din 2021 pentru ca România era suspendata din competitie din cauza dopajului în masa organizat de o federatie condusa de un fost mare sportiv, dar de o imoralitate neîndoielnica. Loredana va avea sansa la Paris de a-si vedea visul cu ochii, dar ramâne nedreptatea. Sportiva plateste pentru o regula aplicata numai în sportul halterelor, justificata doar de rata dopajului exagerat de marita în aceasta disciplina. Daca organismele care judeca s-ar fi aplecat mai mult asupra fiecarui caz în parte, s-ar fi gasit solutii. Dar nici WADA, cu atât mai putin ITIA nu si-au batut capul. „Sportivul e responsabil, nu-i asa? Iar noi avem treaba multa!” Verdictul dat de TAS în cazul Simonei Halep reprezinta o informatie de o însemnatate colosala, fiindca zdruncina prejudecatile. S-a tinut cont de justificarile partii reclamate si s-a luat o decizie poate în contradictie cu preceptele WADA, dar în mod cert, în conformitate cu bunul simt. Precedentul Halep a aratat ca TAS nu se simte bine într-un sistem rigid dominat de marote, sistem care face ca ITIA sa fie considerata de catre unii un soi de inchizitie moderna. Desi doamnele Karen Moorhouse (sefa cea mare) si Nicole Sapstead (sefa cu chimicalele) nu prea seamana cu Inacio de Loyola! Firesc, se pune întrebarea cine-i plateste Simonei daunele? Cele sportive, bineînteles, pierderea unor ani de activitate, pierderea unor puncte, sansa olimpica aproape irosita etc. E posibil ca regulile, inclusiv în zona ATP si WTA, sa se schimbe tocmai din aceasta cauza, dar schimbarile necesita timp, iar Jocurile bat la usa. Simona nu se retrage ca Andreea Raducan, nici nu da semne de în depresie ca Mihaela Melinte. Ea a luptat cum stie  pentru dreptate si revenire. S-a antrenat asiduu, a ridicat greutati cu nemiluita (de aici provin muschii, domnule doctor de generatii aurite!) si a sperat la ceea ce nimeni nu îndraznea sa spere. Cunoscându-se puterea de lupta a micutei constantence, sunt sperante ca ea va redeveni repede Simona pe care o stim cu totii!