Să fie doza prea mare de comoditate a studenţilor de azi un produs al învăţământului online? Ce spun studenţii? Ce spun profesorii?

Ultimii patru ani au fost, pentru tinerii elevi si studenti, anii schimbarilor burste si ai adaptarilor fortate la diferite situatii mai mult sau mai putin placute. Pozitive sau mai putin pozitive, aceste schimbari cântaresc semnificativ la dezvoltarea pe toate planurile a celor ce reprezinta viitorul.   La o analiza destul de rapida si simpla, am putea spune, cu usurinta, ca ne-am obisnuit sa punem ecranul în brate la fiecare nemultumire si sa nu ne mai dezlipim de el. Observam, între generatiile actuale de studenti, cum tehnologia înlocuieste procesul traditional de învatare. Astazi, cartile nu se mai citesc, ci se asculta redate de PC. Scrisul de mâna este, aproape în totalitate, înlocuit de tastaturile laptop-urilor si ale telefoanelor de ultima generatie care, oricum, par a cântari mai mult decât cartile. Daca ne uitam în trecut, la perioada pandemiei, când totul a fost tehnologizat, vedem cum comoditatea a devenit atât de apreciata, ca nici dupa atâta timp nu ne mai putem desprinde de ea. Raspunsuri diverse, dar convergente Nu putem sa nu recunoastem si sa nu punem în evidenta faptul ca efectele negative ale cursurilor online sunt într-un numar mult mai mare decât cele pozitive. La nivel de sanatate mintala, cu atât mai mult, lipsa socializarii si a contactului direct cu oamenii sunt cât se poate de vizibile în rândul tinerilor. Am întrebat studenti si profesori care au trecut atât prin învatamântul on-line, cât si prin cel on-site, ce parere au despre aceste variante, iar raspunsurile sunt urmatoarele: - Irinel Mocanu, student în anul III, la Facultatea de Litere, UAIC: „Pentru mine, trecerea de la învatamântul în sistem on-line la cel cu prezenta fizica a fost motiv de bucurie, deoarece acest mediu era foarte solicitant pentru vedere, privind zilnic atât de mult într-un ecran. Un efect negativ, cu o însemnatate mai mare, pe care am putut sa-l identific, a fost lipsa interactiunii profesor – student. „ - Ovidiu Catarama, student în anul IV, la Facultatea de Automatica si Calculatoare, TUIASI: „As fi de acord daca s-ar face cursurile online si laboratoarele/seminarele fizic, deci sistem hibrid. Altfel nu ar mai exista partea practica si nu ar mai avea acelasi efect facultatea. Dar si pâna în acel punct, nu cred ca majoritatea universitatilor/facultatilor sunt pregatite pentru un sistem online/hibrid pentru ca multi profesori nu se descurca cu un sistem de acest fel si nici nu au materialele necesare pentru asta.” - Ioana Georgiana (FOTO), studenta la Scoala Doctorala de Studii Filologice si, în acelasi timp, profesoara la Scoala Gimnaziala Miron Barnovschi: ”Din postura de profesor, as mentiona ca, în primul rând,  perioada aceea de studii online a fost foarte dificila pentru elevii si studentii din mediile defavorizate. Apoi, am remarcat reminescente din online pe caietele elevilor. Scriu fara diacritice, nu mai au rabdare la ore. În online este foarte usor sa închizi camera, sa spui ca nu ai semnal si sa faci altceva.  Înainte, evident ca nu citeau, dar acum exista o comoditate si mai mare din partea lor. Cel mai mult au fost afectati din punctul de vedere al atentiei, dar sunt deficiente si la nivelul comunicarii. Nu mai stiu sa lucreze în perechi, se cearta, nu comunica si se enerveaza foarte repede. Este o mare provocare sa fii profesor în preuniversitar dupa o pandemie. Lupti cu lipsa de atentie si rabdare care s-a acutizat dupa pandemie.  Din postura de studenta, am simtit ca nu am urmat masterul, ca nu am facut ore sau ca nu am avut ore interesante. E greu sa fii atent la un monitor sau sa dai examen în fata lui. Inclusiv disertatia am sustinut-o online si mi s-a parut ca a fost cel mai prost moment din viata mea.” - Conf. Dr. Valerica Greavu-Serban (FOTO), Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, UAIC: „Indubitabil, pandemia a fost un soc pentru majoritatea dintre noi, dar impactul privatiunii de libertatile obisnuite a fost mult mai pregnant în rândul tinerilor si adolescentilor. Anul acesta finalizeaza studiile generatia de studenti care a început facultatea on-line. Generatia care a dat bacalaureatul on-line si multi dintre ei lipsiti de un banchet de pomina la final de liceu. Multi si-au vazut spulberate visele de a pleca la studii în strainatate si au preferat sa urmeze cursurile unei facultati on-line în România, decât în afara. În mod uzual, bobocul ajuns la facultate, poate pentru prima oara plecat de acasa pe un termen mai lung, a fost bulversat si mai mult de lipsa de comunicare directa cu colegii sai, dar si de degringolada ce domina organizarea cursurilor si seminarelor on-line. Multi dintre ei nu au înteles ce se întâmpla pâna la primele întâlniri de tutoriat, moment în care au vazut bancile facultatile, colegii, profesori. Ocupând onorabila pozitie de reprezentant în Consiliul facultatii, am avut ocazia de a colabora cu Conducerea si Departamentul Server Retea a FEAA pentru a reusi sa ne adaptam si organizam foarte rapid solutiile informatice într-un format unitar, aducând claritate procesului didactic. Dincolo de asta, acel “actor” de pe mica scena din spatele catedrei, nu si-a putut manifesta întru totul harul de dascal din spatele unui monitor rece si trist. Val dupa val al pandemiei ne pierdeam speranta si interesul fata de ce avea sa urmeze sa se întâmple cu pregatirea profesionala. Aparenta lejeritate a unor examene on-line, la care aveai atât de aproape motoarele de cautare, a lasat impresia ca nu mai trebuie sa înveti. Multe din sentimentele de indiferenta fata de actul didactic în sine, cautarea unei „iesiri” din situatia în care erau, superficialitatea în tratarea examenelor, au ramas mult timp dupa, fiind oarecum mai des întâlnita la absolventii acestei generatii. Abia întorsi din on-line, multi studenti s-au „bucurat” de aparitia unui ajutor nesperat din partea instrumentelor de AI, pe care l-au „îmbratisat” în mare parte „as-is”, în proiecte, referate, lucrari de finalizare a studiilor, „înflorind” de aceasta data, în mintea lor, sentimentul de inutilitate a învatamântului si actului didactic în sine. Vad, zilele acestea, la examene, studenti cu care poti dezbate un subiect si o tema. Multi dintre ei sunt cei care altfel ar fi plecat „afara”. Dar vad si studenti care nu înteleg ce îi întreb. Efectiv nu le ajunge la sinapse sensul cuvintelor. Ne bucuram de primii si cred ca avem datoria morala de a-i trezi pe cei din a doua categorie. Cum? Cu alarma de care se tem toti, dar pe care unii o amâna pentru alta sesiune.”  Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studentesc” citeste AICI Toate articolele din noua sectiune ZdI “Ziarul Studentesc”, AICI