Locul deschiderii moștenirii

Conform dispozitiilor Codului civil mostenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane în fiinta. Locul deschiderii mostenirii este cel al ultimului domiciliu al defunctului, indiferent daca acesta corespunde sau nu cu locul decesului, conform dispozitiilor art. 954 alin.2) din Codul civil. Stabilirea ca loc al deschiderii mostenirii a ultimului domiciliu al defunctului are la baza prezumptia ca în acest loc se vor rezolva mai usor problemele puse de deschiderea mostenirii, deoarece aici pot fi obtinute date cu privire la mostenitori si patrimoniul defunctului. Conform dispozitiilor art. 87, domiciliul persoanei fizice ”este acolo unde aceasta declara ca are locuinta principala”. Domiciliul nu se va confunda cu resedinta, care este o locuinta secundara. Când domiciliul defunctului nu a fost cunoscut, resedinta va fi considerata ca fiind domiciliu, în conformitate cu prevederile art. 90 alin.1) Cod civil. Precizam ca domiciliul conventional sau ales nu are aplicatie în materia locului deschiderii mostenirii, fiind instituit ”în vederea exercitarii drepturilor sau executarii obligatiilor nascute dintr-un act juridic”, astfel cum rezulta din prevederile art. 97 Cod civil. Daca ultimul domiciliu sau resedinta defunctului nu sunt cunoscute sau nu se afla pe teritoriul tarii, mostenirea se deschide la locul din tara aflat în circumscriptia notarului public cel dintâi sesizat, cu conditia ca în aceasta circumscriptie sa existe cel putin un bun imobil al celui care a lasat mostenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu exista bunuri imobile, locul deschiderii mostenirii este circumscriptia notarului public cel dintâi sesizat, cu conditia ca în aceasta circumscriptie sa se afle bunuri mobile ale celui ce lasa mostenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu exista bunuri situate în România, locul deschiderii mostenirii este în circumscriptia notarului public cel dintâi sesizat. Având în vedere cele mai sus precizate, conform dispozitiilor art. 954 alin.4) Cod civil se aplica în mod corespunzator cele mai sus mentionate, atunci când primul organ sesizat în vederea desfasurarii procedurii succesorale este instanta judecatoreasca. De regula, dovada ultimului domiciliu se face cu mentiunile din cartea de identitate si certificatul de deces al persoanei care lasa mostenirea sau din hotarârea judecatoreasca declarativa de moarte. În celelalte cazuri dovada locului ultimului domiciliu se poarte face, în principiu, prin orice mijloc de proba. Consilier, Carla Cozma, Institutia Avocatul Poporului – Biroul teritorial Iasi SURSA FOTO: consultantarapida.ro