Tu cu cine votezi? Fck u!

Din nou aparent, sub regimul Dragnea am fi revenit la anticoruptie, ca doar asa pare-se ca s-a ridicat USR-ul, revelatia acelor ani. Înselator însa. (...) La numai un an distanta, a „urlat” si cealalta parte a noii generatii, cea care în general nu prea da doi bani pe politica pentru ca e prea ocupata sa nu moara de foame. Si asa a scos capul în lume AUR. Si am ajuns, iata, la ultimul motiv real care va scoate lumea la vot în 2024, mai exact acea parte din lume care va face diferenta, care ne va da titlurile de presa dupa exit-poll-uri. Sau, cum spun specialistii, ultimul trigger. Care, în limbaj neacademic, se va traduce printr-un vârtos Fck u! Anticomunismul, ca trigger de mobilizare la vot, a murit acum vreo 25 de ani, dupa ce prima guvernare de „dreapta” a dat-o cu oistea-n gard. Aia dintre 1996-2000, cu presedinte Emil Constantinescu si diversi premieri taranisti pe care i-am cam uitat. La alegerile din 2000 a câstigat Jos mafia, sus patria!, sloganul cu care a intrat Vadim Tudor în turul doi împotriva lui Iliescu pentru Palatul Cotroceni. Atunci a murit anticomunismul si s-a nascut anticoruptia, al doilea mare trigger electoral. Si tot atunci s-a nascut si teoria „raului mai mic”. N-a câstigat Vadim cu anticoruptia, pentru ca în final a prevalat „raul mai mic”, dar dupa doar patru ani, în 2004, avea sa câstige cu ea Traian Basescu. Atunci „poporul” a avut de ales între doi „fosti comunisti” si a ales anticoruptia. Dar si asta, anticoruptia, si-a cam dat duhul. Unii zic ca a ucis-o regimul Basescu, eu cred ca acesta doar i-a grabit sfârsitul. Pentru ca nu poate un regim de unul singur, oricât de apasat i-ar fi pasul prin istorie, decât daca vorbim de unul totalitar, ca decida directia majora în care o ia spiritul public, care uneori e mai alunecos decât argintul viu. Într-adevar, regimul Basescu s-a dovedit cel putin la fel de corupt ca cel pe cadavrul caruia s-a ridicat la putere, dar ceea ce avea sa decida în final decesul anticoruptiei a fost faptul ca, de la un moment dat, românii au ajuns la concluzia ca justitia nu tine de foame. La alegerile parlamentare din 2014 a câstigat masiv (peste doua treimi din voturi) alianta dintre PSD si PNL, botezata USL. A fost primul semn ca diviziunea stânga-dreapta cu cele doua linii de demarcatie traditionale comunism-anticomunism, respectiv coruptie-anticoruptie, devenea tot mai irelevanta. Românii erau deja obositi de „politica”, tot ce-si mai doreau era „sa fie pace, sa se faca pâine”. Asa s-a nascut atunci si contra-sloganul „a furat, dar a si facut”, unul dintre cei mai puternici markeri ai spiritului public post-Basescu. Si care e la fel de puternic si azi, dar, cum voi argumenta mai jos, nu si cel mai important. Pentru ca s-a mai întâmplat ceva între timp. La doi ani dupa succesul electoral urias al aliantei PSD-PNL (prima, pentru ca azi suntem deja la a doua, chiar daca mai putin formalizata), au fost alegerile prezidentiale câstigate de Iohannis. Dar victoria surprinzatoare a lui Iohannis a fost posibila atunci doar pentru ca Ponta a fost prea sigur ca nu are cum sa piarda. Aroganta puterii l-a pierdut pe Ponta, asta a scos la vot acel surplus de oameni care a facut diferenta în turul doi al prezidentialelor din 2014. A parut apoi ca ne-am întors la vechea linie de fractura coruptie-anticoruptie, pentru ca guvernarea lui Ponta, care a mai continuat un an dupa victoria lui Iohannis, s-a frânt dupa o serie de scandaluri asociate cu coruptia din sistem, ultimul si cel mai dramatic fiind cel de la Colectiv. Atunci a aparut de altfel si sloganul #Coruptiaucide, de unde, cum spuneam, si aparenta ca ne-am întors cumva în timp. A fost însa doar o rabufnire, ca explozia unui mic vulcan, care însa avea sa anunte timid altceva mult mai important, un alt punct de inflexiune care va marca nasterea unui nou spirit public. Dovada ca nu anticoruptia a mobilizat votul care l-a adus la Cotroceni pe Iohannis, e ca dupa doar doi ani, în 2016, adversarul de-atunci, „coruptul” PSD a revenit în forta, câstigând parlamentarele cu un scor mai mult decât confortabil. Eram, asadar, înca în epoca lui „a furat, dar a si facut”, pe care primul mandat al lui Iohannis n-a clintit-o cu nimic. A urmat regimul Dragnea, scurta epoca ce avea sa grabeasca aparitia urmatoarei mari rupturi si mai apoi declansarea urmatorului si ultimului trigger electoral, despre care va fi vorba la alegerile ce vin. Dar, din nou aparent, sub regimul Dragnea am fi revenit la anticoruptie, ca doar asa pare-se ca s-a ridicat USR-ul, revelatia acelor ani. Înselator însa. Pentru ca sub aparenta luptei cu coruptia, ceea ce a scos lumea la vot în 2019 la europarlamentare, apoi la prezidentiale, a fost de fapt prima manifestare dura si consistenta în plan politic a unei noi generatii, a fost prima marcare de teritoriu si primul ei strigat de lupta. Si s-a auzit mai întâi dinspre partea ei mai activa, mai implicata, mai interesata, mai dornica de afirmare. Partea care a votat cu USR. Iar la numai un an distanta, a „urlat” si cealalta parte a noii generatii, cea care în general nu prea da doi bani pe politica pentru ca e prea ocupata sa nu moara de foame. Si asa a scos capul în lume AUR. Si am ajuns, iata, la ultimul motiv real care va scoate lumea la vot în 2024, mai exact acea parte din lume care va face diferenta, care ne va da titlurile de presa dupa exit-poll-uri. Sau, cum spun specialistii, ultimul trigger. Care, în limbaj neacademic, se va traduce printr-un vârtos Fck u!