Amantes amentes

Este asadar obligatoriu, dragi aspiranti de sex masculin la functii publice care veti participa la alegerile nenumarate din acest an, sa aveti în vedere si acest aspect foarte important: neaparat sa va procurati o amanta, nu se poate politician respectabil fara asa ceva. Este o chestiune pe cât de obligatorie pe atât de nobila, practic va ajutati tara în acest fel, urmând o traditie. „Cei care se iubesc sunt nebuni” si, pe drept cuvânt, asa e. Dar la noi, la italieni, la francezi si la înca vreo câteva popoare ar trebui adaugat ceva în plus la aceasta expresie ca sa iasa ca îndragostitii sunt nebuni de legat. Nu vorbesc de crizele de gelozie care nasc dintre cele mai ciudate, oribile si creative crime auzite vreodata, ci de nenumaratele situatii de-a dreptul penibile în care se pun protagonistii relatiilor respective. Deja a devenit o imagine clasica cea a politicianului, de regula primar, ca el este mai vizibil – asta neînsemnând ca ceilalti sunt altfel –, care are amanta. Nu se poate altfel, nu se poate fara. Si culmea e ca unii dintre ei nici n-ai zice ca sunt în stare de asa ceva. Sunt atât de multe cazuri rasunatoare în istorie ca te pun pe gânduri. Zici ca e aproape un lucru obligatoriu în politica. Amintesc doar câteva exemple ilustrative care s-au petrecut la vârful politicii nationale si din care cu siguranta s-a inspirat si Caragiale în operele sale. Încep cu cine altul decât Carol al II-lea, care efectiv nu si-a putut tine pantalonii pe el, neglijând tot, absolut tot, pentru o femeie sau alta, fie ea Zizi Lambrino, cu care a fugit la Odessa în august 1918, anul Marii Uniri a României (1 decembrie) pentru a se casatori, realizând practic, în avanpremiera, o alta „Mare Unire”; fie Elena Lupescu pentru care, de asemenea, a mai renuntat o data la tot pentru a o avea. E ceva interesant aici, ceva legat de aerul românesc, de balcanism, de sângele latin, nu stiu exact. Daca regele Carol I era german get-beget, unul care stia sa-si pastreze cu orice pret demnitatea, imaginea verticala de om serios, sa-si înfrâneze pornirile viscerale, iar Ferdinand I a fost jumate german, jumate român, Carol al II-lea era tot numai român, din cap pâna în picioare, ca altfel nu se poate explica nu atât priapismul, o afectiune extrem de frecvent întâlnita pe aceste meleaguri la barbatul român, fie el posesor de BMW, Audi sau Mercedes, dar chiar si mai de jos, cu masini tip Dacia sau carute, ci mai ales predispozitia de a renunta si la camasa de pe el pentru o partida de amor veritabil, total, de la A la Zet. Iubirea dintre Carol al II-lea si „Duduia” cu parul roscat, Elena Lupescu, care a facut valuri, a devenit practic o unitate de masura, un etalon în politica româneasca si ea se poate caracteriza printr-un singur cuvânt: patima. „Este esenta vietii mele, este talismanul cel divin si în clipele de greutati este refugiul meu suprem. Aceasta dragoste este asa încât nici nu pot concepe viata fara ea. Am o nevoie imperioasa de ea, clipa dupa clipa. Îmi este indispensabila. E carne din carnea mea. Femeia asta îmi aduce o bucurie infinita”, spunea regele despre Duduia, femeia pentru care a renuntat la tronul României, la onoare si la ce o mai fi fost pe acolo. Asa au gândit multi. Au pus în balanta iubirea si restul si au ajuns la concluzia ca prima merita totul. Doar astfel capata sens un alt caz precum cel al fostului primar Gheorghe Nichita, cu a lui obsesie, Adina Samson. A fost si el în stare sa renunte la tot, ca nu degeaba a facut atâtia ani puscarie. Patima l-a orbit, de aceea a devenit gelos si a decis sa o urmareasca, sa angajeze detectivi particulari, sa puna subalterni pe linie politica sa mearga cu masina dupa ea, ba chiar sa ordone politistilor locali din Iasi sa mearga la tot pasul dupa ea si sa îi raporteze permanent cu cine este si ce face. Pâna si un individ precum subprefectul de Iasi, Marian Grigoras, care la prima vedere parea unul mai degraba asexuat, a fost prins cu motanul la pascut în pat, alaturi de o reprezentanta a sexului frumos si general valabila în istorie. Ei, poftim, ce mai poti sa zici, e clar ca nu ai încotro, frate... Fie ca poti, fie ca nu poti, trebuie sa o faci! Sau, cel mai recent, primarul din Botosani, Cosmin Andrei, care a fost dat de gol chiar de sotul amantei. Patima l-a împins pe acesta sa umple orasul cu lalele si crini imperiali de dragul iubitei. În urma scandalului, edilul si-a dat demisia din toate functiile pe care le avea în PSD, iar acum e în control judiciar. E clar ca nu e ceva iesit din comun. Mereu s-a întâmplat, aproape ca nici nu mai trebuie sa se mire cineva. Ar trebui chiar pus în nomenclatorul de meserii îndeletnicirea respectiva, si nu ma refer aici la termenul peiorativ de „prostituata”, ci pur si simplu la ceva decent, respectabil, de genul „escorta de politician”, „colega de pat”, „însotitoare de partid”... Fiindca e mai mult decât evident ca exista un model pentru asa ceva, iar modelele trebuie recunoscute oficial, chiar promovate si, de ce nu, trecute la impozit... Pamfil Seicaru a facut o caracterizare magistrala a acestui tip de femeie, referindu-se atunci la Elena Lupescu, si asta ar trebui trecuta ca definitie în dictionar: „o vasta experienta în legaturile cu barbatii, de pe urma carora sa fi capatat o mare tehnica. O femeie vulgara, indecenta, stapânind toate viclesugurile în alcov (buduar, dormitor), stiind sa reîmprospateze pâna la epuizare dorinta partenerului, stiind sa-si domine oboseala si care în loc de un lesinat sentimentalism, sa-i serveasca o pitoreasca trivialitate”. Fix asa e! Toate aceste doamne au fost avansate, prin urmare se pare ca totul merita la urma urmei efortul. Nu iesi cu mâna goala de acolo. „Duduia” lui Grigoras a fost avansata, de pilda, cu sprijinul PSD, apoi al PNL (iata, amantele unesc partidele!), pentru a ocupa diverse functii în administratia ieseana, asta dupa ce a fost sefa de cabinet la un senator (se întelege cu ce sarcini), si, în sfârsit, angajata în Prefectura Iasi, în functia de consilier (tot pe probleme de „comunicare”, probabil). Cea a primarului de Botosani a câstigat un post de consilier clasa I, grad profesional superior (sic!), asta pe lânga florile plantate abundent în cinstea ei în oras, si lista poate continua. Este asadar obligatoriu, dragi aspiranti de sex masculin la functii publice care veti participa la alegerile nenumarate din acest an, sa aveti în vedere si acest aspect foarte important: neaparat sa va procurati o amanta, nu se poate politician respectabil fara asa ceva. Este o chestiune pe cât de obligatorie pe atât de nobila, practic va ajutati tara în acest fel, urmând o traditie. Pe cine poti da vina oare? Pe femeie ca si-a folosit armele din dotare si farmecul pentru a „lucra” barbatul care s-a lasat în voia ei ca un fraier? Pe barbat ca a acceptat, ca a facut pasul? Pe bune acuma, dar ce putea sa faca, sa refuze? Sa spuna, „nu multumesc”? Sa se ascunda mai bine? Sa nu se îndragosteasca? Se poate face asta? Ce fel de barbat mai e si acela?! Unul slab, iar un politician nu e slab, ci puternic, tare, viguros!... Lucrurile sunt batute încuie aici si nu pot merge decât într-o singura directie. Ai intrat în joc, mergi pâna la capat, e o activitate cu finalizare... Dar sa nu ne îngrijoram prea tare, se întâmpla si la case mai mari. Fostul presedinte francez, François Mitterrand, bunaoara, la fel ca Nichita al nostru, si-a „tras” amanta, pe nume „Claire”, o studenta la Drept în vârsta de 22 de ani, cu 50 mai tânara decât el (!), pe care a tratat-o cu posesivitate, spionând-o si sunând-o de mai multe ori pe zi, adica chiar mai des decât pe alti lideri politici din lume cu care avea relatii apropiate, cum au fost Andrei Saharov sau Lech Wałęsa. Mai sunt si cazuri mai soft, de genul lui Petre Roman, care pâna la urma chiar s-a însurat cu fosta amanta, cu 26 de ani mai tânara. Dar asta e un caz nefericit, o exceptie, o rusine chiar... Ce sa mai zic de Basescu, dar mai bine nu mai zic...   Briscan Zara este scriitor si publicist