Câţi bani aduc albinele? Merită să faci apicultură la Iaşi? Secretele meseriei, spuse de nea Florin, apicultor la a patra generaţie

Mai este apicultura o afacere profitabila? Da si nu. Depinde pe cine întrebi. Daca o mostenesti si îti place, poate fi si profitabila. Daca începi de la zero, îti trebuie “mult curaj” si bani pusi deoparte. La aceasta concluzie au ajuns mai multi crescatori de albine din Iasi, dar si din alte judete dupa ce au cunoscut pe pielea lor ce înseamna sa fii apicultor si sa traiesti din asta. “Apicultura nu mai este o afacere, abia ne scoatem munca noastra. În ultimii ani, nici macar atât.” Apicultura, una dintre cele mai vechi traditii agricole autohtone, pierde teren în mediul de afaceri. Cel putin în rândul tinerilor, a noii generatii de antreprenori. Din pacate, anii cu productii bune sunt tot mai putini, iar ca sa începi, de la zero, o astfel de investitie îti trebuie “mult curaj” si bani pusi deoparte, dupa cum apreciaza unii crescatori de albine. Si, în ciuda compensatiilor banesti oferite de Guvern, dar si a fondurilor europene destinate acestui sector, prea putini tineri mai sunt atrasi de apicultura, pentru ca “din cinci ani de munca, doi îi pierzi”, apreciaza cei cu experienta în domeniu. Profitul implica deci multe variabile, iar provocari apar la tot pasul. Acum, crescatorii de albine din România se confrunta cu o concurenta neloiala a produselor de import, care se vând la preturi mici, dar calitatea lasa de dorit, atrag atentia acestia. Printre ei se numara si Florin Lungu, unul dintre crescatorii de albine din Iasi, pe care l-am întâlnit la un stand pe bulevardul Stefan cel Mare. “Este miere în magazin foarte buna, din România, dar este si miere foarte proasta, care este amestecata. Contine miere româneasca în jur de 30-, 40- ucraineana si restul din China. Nu e corect, pentru ca nu spune clar de unde e. Pai, el o ia de la mine cu un pret, de 18 lei pe kilogram si la kilogramul ala el mai pune înca trei kilograme din China si zice ca e miere româneasca”, s-a plâns apicultorul din Iasi. Recunoaste ca vânzarile nu au mai mers ca anii trecuti, dar vede si partea buna a lucrurilor. Îsi pune sperantele în 2024 si crede ca începutul de an e promitator. Pasiune mostenita de la parinti Florin Lungu a mostenit pasiunea pentru apicultura de la parinti si spune mândru ca este a patra generatie de crescatori de albine. De meserie este electrician, dar nu mai practica de ani buni. “Sunt la a patra generatie de crescatori de albine. Avem o parte la Tibana, la Domnita, si undeva pe malul Prutului, la Sculeni. Au avut si bunicii mei si strabunii, si parintii mei înca mai au albine. Eu de la 10 ani ma implic în asta. Tin minte ca ma lua tata sa dau cu afumatorul”, ne-a povestit Florin, cu o bucurie în ochi, în timp ce mai lustruia câte un borcan de miere expus la vânzare. Apicultorul are acum 220 de familii de albine, de pe urma carora spune ca a obtinut anul trecut în jur de 50 de kilograme de miere/familie de albine, în total, la trei extractii: miere de salcâm, de tei si poliflora. Recunoaste ca 2023 a fost un an bun si poate vorbi si de profit. La un simplu calcul, în jur 150.000 de lei, numai ca, în acest sector de activitate, banii nu vin peste noapte. Ci dupa multe investitii si cheltuieli, mai ales în cazul celor care practica apicultura pastorala. “Noi facem pastorala. Avem utilaje de transport dintr-o zona în alta, de la o baza melifera la alta. Încercam sa gasim si baze noi, adica încercam sa mergem mai spre bio, eco, mai spre munte, în zone mai putin poluate (...) Profitul depinde. De exemplu, anul trecut a mers destul de binisor afacerea cu stupii. Acum doi ani, chiar foarte prost, din cauza climei. Caldura mare, frig, înghet. Mai mult am scos din buzunar decât am bagat. Producem în jur de 30-50 de kilograme pe familia de albine, într-un an bun. O vindem aici, local, cât si la angro. Aici vii, platesti taxe si, daca tragi linie, da, se merita toata munca. Acum preturile sunt mici, dar a fost si mai bine. Aici, vindem cu 18 lei kilogramul mierea de salcâm. La angro, e la butoaie, la cantitati mari. Mierea de tei si poliflora a fost 10 lei”, ne-a mai spus Florin Lungu, crescatorul de albine din Iasi. Cu timpul, acesta a început sa-si diversifice produsele expuse la vânzare, asa ca la standul lui, am gasit pe lânga miere si o frumoasa colectie de lumânari si statuete, dar si martisoare, toate lucrate manual, din ceara de albine: “Noi încercam sa valorificam tot ce ramâne. Facem din ceara de albine statuete, lumânari de toate formele si culorile. Am cumparat forme de silicon si turnam ceara în ele. Mai avem colectoare de polen, propolis, polen, derivate de miere amestecata cu propolis, diverse sortimente. Plus ca mergem la munte si facem mierea de mana, care este super buna! Mai avem miere de salcâm, de rapita, de menta, tei, poliflora.” Si, nici bine nu ne prezinta produsele, ca se aude din spate : “cumparati, cumparati ca sunt foarte bune! Eu, client fidel”, ne spune în trecere,o doamna zâmbind, în timp ce apicultorul îi multumeste. “Apicultura nu trebuie gândita doar ca afacere” Pentru a începe o afacere în acest sector sunt necesare initial 5-10 familii de albine, ceea ce presupune o investitie de peste 2.500 de euro. Cheltuieli care se pot amortiza în primii doi ani, ne spune Florin Lungu. Pe lânga achizitionarea familiilor de albine, care costa în jur de 450-500 de lei/familia, un crescator de albine mai are nevoie, la început de drum, si de faguri, rame pentru stupi, centrifuga, afumatoare, combinezon, dar si de tratamente pentru diverse boli. Însa, de aici si pâna la profit e cale lunga. “Ca sa intri într-o afacere în sectorul apicol îti trebuie mult curaj înainte de toate. Si nu trebuie gândita doar ca afacere, ci trebuie sa îti si placa. Altfel, nu faci nimic. Sa-ti câstigi existenta din asta, sa poti sa traiesti cât de cât, trebuie sa ai de la 80 de familii de albine în sus. Deci, familia de albine este anul acesta 450 de lei. Lada propriu-zisa, stupul, e în jur de 200-250 de lei. De la 20 de stupi în sus trebuie si o centrifuga, care e în jur de 3.500-5.000 de lei, una micuta. Faguri, ceara, 50 de lei kilogramul, si trebuie vreo 10-15 kg, dalta, masca, afumatorul, iar tratamentele sunt foarte scumpe. E putin costisitor pentru un începator”, a mai explicat apicultorul din Iasi. L-am întrebat pe Florin daca apicultura este o afacere de viitor si daca ar vrea sa transmita mai departe traditia asta, însa a sovait: “Un copil nu e pasionat de apicultura. Este în Canada. Poate asta micu. Dar nu le induc chestia asta.” Acelasi raspuns l-am primit si din partea lui Constantin Maftei, un alt apicultor, din judetul Neamt. Acesta face parte din Asociatia Apicola ApisMold Iasi si este coordonator pentru zona Roman, unde detine 130 de familii de albine. “Toata mierea mea este în stoc, în butoaie, acasa“ Se ocupa de apicultura de 41 de ani. De la vârsta de 15 ani. A mostenit la rândul lui pasiunea din familie, dar recunoaste ca acum apicultura nu mai asigura subzistenta, ci este mai degraba o activitate complementara. De aici si lipsa de interes din partea tinerilor, spune el. “Cred ca, daca o mai tine mult asa, apicultura va fi în picaj. Cred ca se va întâmpla exact ce s-a întâmplat si cu crescatorii de vaci, care au disparut încet, încet din cauza pretului derizoriu al laptelui. Dispare si traditia din pacate, pentru ca tinerii nu vor sa duca mai departe aceste ocupatii. Lucrul asta se va întâmpla si cu stupii. Din pacate, în urma noastra, a celor de vârsta a treia, nu mai vine nimeni. Sau vin foarte putini”, ne-a marturisit Constantin Maftei, un crescator de albine din cadrul Asociatiei Apicola ApisMold Iasi. L-am întrebat cum merg vânzarile în zona Roman si daca se resimt si acolo efectele importurilor de miere din alte tari, iar crescatorul de albine s-a aratat dezamagit. Chiar daca recunoaste ca anul trecut a avut o productie buna, contextul actual nu-l ajuta deloc sa-si vânda mierea. “Foarte mult ne afecteaza importul acesta de miere, pentru ca toata mierea mea este în stoc, în butoaie, acasa. Toate preturile au crescut, dar pretul la miere a scazut cu 30-. Eu deja as cauta sa predau stupina cuiva. Cam 99- din urmasii apicultorilor nu duc mai departe afacerea, nu calca pe urmele parintilor. Si, ajungi la o vârsta când nu mai poti si vrei sa ai un ucenic care sa preia frâiele. Noua generatie functioneaza altfel. Vrea banul acum, nu mâine sau peste trei ani. Pe când la stup, din cinci ani, doi îi pierzi, în conditii normale. Dar acum, în conditii de criza, lucrurile nu mai sunt deloc normale”, a mai adaugat apicultorul din Neamt. Câstigi fix cât ai investit Constantin Maftei a reusit sa obtina, anul trecut, o productie de aproximativ 60 de kilograme de miere/familia de albine, de pe urma a patru extractii, respectiv de la rapita, salcâm, tei si floarea soarelui. Iar daca înmultim cu pretul oferit de angro, de 8-11 lei pe kilogram, apicultorul spune ca rezulta chiar pretul stupului. Altfel spus, într-un an bun, un crescator de albine poate câstiga fix cât a investit. “Produsele de la stup, într-un an echilibrat, ar trebui sa fie evaluate la valoarea stupului. Deci, daca stupul valoreaza 100 de euro, ar trebui sa scoatem miere si alte produse derivate de 100 de euro de la stupul acela, în fiecare an. Dar acum nu e nimic normal, asa ca aceste cheltuieli nu se amortizeaza. Productia medie anuala pe stup, în zona Roman, este între 10 si 25 kg pe familia de albine. Costurile de întretinere, de regula, sunt de la 40- pâna la 100- din venituri. Apicultura nu mai este o afacere, abia ne scoatem munca noastra. În ultimii ani, nici macar atât. Deci, apicultura nu mai asigura subzistenta, este o activitate complementara”, a conchis crescatorul de albine. În România, numarul estimat al familiilor de albine se ridica la 2,4 milioane. O parte dintre acestea se afla si la Iasi, aici fiind înregistrati în evidentele Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA) 1.429 de crescatori de albine. Anul trecut, oficialii din Ministerul Agriculturii au avansat cifre optimiste în acest sector, precizând ca România ocupa locul doi în Europa la numarul de colonii de albine, dupa Spania. S-a înregistrat o productie de miere de aproape 30.000 de tone si un consum anual de 1,2 kg/locuitor, în crestere fata de alti ani.