Cei trei arabi care au vândut spirt falsificat rămân cu pedepse de peste 20 de ani de închisoare. Percheziţia informatică i-a „îngropat” definitiv

Justitia si-a spus ultimul cuvânt în cazul arabilor inculpati pentru ca au vândut spirt contrafacut, determinând moartea a 17 ieseni. Apararea a facut tot posibilul pentru a obtine o sentinta mai usoara prin schimbarea încadrarii juridice a faptelor. Nici argumentele logice invocate, nici un precedent judiciar favorabil reprezentat de un caz ca si identic, nu au putut schimba însa parerea judecatorilor. Procurorii blocasera în rechizitoriu practic orice cale de contraatac. Iordanianul Fuad Ahmed si doi irakieni, Zuhair Abdel Nabi Ali Dawoud si fiul acestuia, Abdul Satar Dawoud, au fost trimisi în judecata în octombrie 2020 pentru omor calificat, înselaciune, falsificarea de alimente, fals în înscrisuri sub semnatura privata. Zuhair Dawoud a fost acuzat si de nerespectarea regimului armelor si munitiilor, întrucât nu declarase un pistol si trei cartuse gasite la perchezitie. Cei trei au fost acuzati ca, profitând de starea de urgenta si de lipsa spirtului de pe piata, au preparat si vândut în martie-aprilie 2020 un amestec de alcool metilic, apa si vopsea de oua pe care l-au vândut en-gros ca alcool sanitar. Alcoolul metilic este deosebit de toxic, letal chiar în cantitati reduse. Inculpatii au vândut în total aproximativ 5.300 de sticle de „spirt”, la 7 lei bucata. Ceea ce fusese gândit ca o „afacere” profitabila, s-a transformat într-o tragedie în comuna ieseana Stolniceni-Prajescu, unde a ajuns o parte a marfii. Mai multi sateni au baut din spirtul falsificat, 17 dintre ei pierzându-si viata. Numarul mare al victimelor si nonsalanta cu care inculpatii au pus pe piata un produs toxic au reprezentat principalele motive pentru care procurorii au cerut judecarea celor trei pentru omor calificat, iar nu pentru ucidere din culpa, asa cum solicitase apararea. Aceleasi motive au stat si la baza pedepselor deosebit de severe dispuse de magistratii Tribunalului. Acestia l-au condamnat pe Abdul Satar Dawoud la 22 de ani si 9 luni de închisoare, pe Zuhair Abdel Nabi Ali Dawoud la 22 de ani si 6 luni de închisoare, iar pe Fuad Ahmed, la 20 de ani si 6 luni de detentie. Singura speranta pentru cei trei inculpati era apelul, în cadrul caruia puteau încerca obtinerea unor pedepse mai usoare. Ei si-au recunoscut si regretat vina, iar apararea a subliniat cu precadere comportamentul lui Zuhair Dawoud, care colaborase în totalitate cu anchetatorii, manifestase o sinceritate absoluta si ale carui regrete sincere nu puteau fi puse la îndoiala. Apararea nu a minimizat importanta numarului mare al victimelor, dar a aratat ca actiunile în sine ale inculpatilor, luate individual, nu relevau o gravitate iesita din comun. Ei încercasera doar sa câstige mai mult falsificând un produs. Nu lovisera cu toporul sau cutitul si nici nu trasesera cu o arma asupra victimelor, cum ar fi trebuit sa se întâmple în cazul unui omor. Era vorba doar de ucidere din culpa cu prevedere. Inculpatii prevazusera rezultatul faptei, dar nu îl acceptasera, sperând în mod usuratic ca el nu se va produce. Pentru a sublinia diferenta dintre uciderea din culpa si omorul calificat, avocatul apararii a invocat si un caz ipotetic, în care un producator de vopseluri ar ajunge sa fie urmarit penal pentru efectele produse de solventii folositi asupra asa-numitilor „aurolaci”. De asemenea, a fost invocat si cazul unui om de afaceri bistritean, Petru Bolfa. Acesta falsificase si el spirt, în 2013, tot înlocuind alcoolul etilic cu alcool metilic, mai ieftin. Rezultatul fusese moartea a 18 persoane, majoritatea din judetul Bihor, care folosisera spirtul ca bautura alcoolica. Bolfa fusese trimis în judecata pentru ucidere din culpa, vatamare corporala din culpa, falsificarea de alimente si evaziune fiscala. În februarie 2022, el a fost condamnat definitiv la doar 10 ani si 4 luni de închisoare, jumatate din pedepsele stabilite de Tribunalul iesean. Argumentele apararii au fost respinse de magistratii Curtii de Apel. Cazul lui Bolfa nu era relevant, întrucât în România precedentul judiciar poate fi luat în calcul în stabilirea unei sentinte, dar nu este obligatoriu. Faptul ca procurorii bihoreni trimisesera dosarul în instanta sub acuzatia de ucidere din culpa nu însemna ca procurorii ieseni nu aveau dreptul sa încadreze fapte similare ca omor calificat. De altfel, au aratat judecatorii, exista o diferenta esentiala. Procurorii ieseni subliniasera în rechizitoriu faptul ca acuzatii stiau ca spirtul medicinal este deseori baut, desi teoretic el este doar de uz extern. În plus, o expertiza informatica aratase faptul ca unul dintre inculpati cautase pe internet informatii referitoare la efectele nocive ale alcoolului metilic. Cei trei erau perfect constienti de probabilitatea mare a producerii unei tragedii. Nu era deci vorba despre „culpa cu prevedere”, ci de intentie indirecta. Inculpatii prevazusera moartea consumatorilor si, desi nu urmarisera acest lucru, acceptasera posibilitatea producerii. Încadrarea juridica facuta de procurori era corecta. Sentinta Tribunalului a fost mentinuta si a devenit definitiva.